Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină a întrebat:
- V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul care va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Însă toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse) iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.
- Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care prin propriile sale forţe a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aprope că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine: un lac de cristal - locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac - Locul preferat pentru Ruşine. Zborul unui fluture - minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vânt - locul magnific pentru Libertate. În sfârşit s-a ascuns într-o rază de Soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul Oceanului (adevărata minciună în realitate s-a ascuns după Curcubeu), iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia ... pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns ... dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată s-a ascuns printre flori.
- Un milion! A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. Dupa aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat pentru că a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a desoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi: Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului (iarăşi o minciună era la fundul oceanului) chiar si pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufiş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi. Cu un ţepuş, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când … deodată a auzit un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să facă pentru a-şi cere iertare: a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.
De atunci, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ IAR NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU!
