Este toamna...

Vara s-a retras usor...din septembrie,din punct de vedere calendaristic,pentru ca vremea nehotarata si-a facut aparitia inca din august...

Astazi este 15 septembrie, ziua in care intradevar un vant potolit aduce miresme mai puternice ca de obicei,iar posomorata toamna cheama copiii,entuziasmati sau nu,la scoala.I-a chemat...pentru ca este deja seara.O seara usor melancolica din motive necunoscute...poate din cauza imaginii ramurilor impodobite de culoare si lumina, a copacilor goi, desfrunziti, si a covorului fosnitor aramiu...sau poate nu,desi imi este
imposibil sa fiu indiferenta.
Privesc afara prin geamul trist si el parca,caruia ii lipseste atingerea violenta,dar placuta a razelor de soare...cu personalitate!Acum nu mai are parte decat de o atingere delicata de la un soare palid si nehotarat si cum noaptea si-a asternut podeaua peste intreg tinutul,care ma duce cu gandul la pustiul ce ne va invalui sufletul si va domni peste el cand va simti atingerea fulgilor catifelati de nea, vad doar forma copacilor imensi si fiorosi cu o oarecare lumina provenita din luna zambareata ascunsa printre norii plumburii...incruntati.Atat, dar pot simti racoarea care invaluie fereastra de cealalta parte. Culori nu pot distinge,insa am deja in minte frunzele de nuante ruginii,iar fosnetul lor pe care parca il aud imi invelesc mintea si inima intr-o stare ciudata,intalnita doar atunci cand ma simt goala pe dinauntru,rar.

Nu stiu de ce,dar nu e bine...Ceva lipseste.E frumos,dar ciudat...o atmosfera distincta,ce ma sufoca, nici nu stiu daca metaforic sau nu.Niciodata nu mi-a placut toamna,dar acum este altfel!...Mai bine incerc sa dorm,dimineata voi gandi mai limpede.Incerc...incerc,nu pot!
O adiere de vant rece,cruda imi patrunde corpul si imi atinge fata, buzele...In casa.

Visez?


Sursa poza