luni, 30 noiembrie 2009

O mie de dorinte doar cu Quelle!


Dorinte... Cine nu are dorinte? Sa vedem...Tu de acolo! Ai? "Am!" Tu? Tu ai? "Da! Am!" Da! Si eu am! Cu totii avem!

Eu mi-as fi dorit sa fi fost nascuta cu cel putin 2-3 ani mai devreme, sa nu dau teza la istorie/geografie, sa nu fi cumparat saptamana trecuta bluza pe care stiam ca oricum nu o voi purta niciodata, sa fi scris acest articol ieri... Par lucruri minore, dar care vor ramane asa pentru totdeauna. Insa am si altfel de dorinte: Vreau pufuleti! Pufarine! Ciocolata! E seara deja... Vreau sa corecteze domnii de la SuperBlog articolele pentru probele mai vechi (pe care eu le-am facut abia acum). O vor face...cand vor vrea. Vreau o floare! Voi primi poate... Vreau sa cresc! Voi creste...usor, usor. Vreau sa fiu medic sau avocat... Dar vreau sa dau la mate-info! O sa ma mai gandesc... Vreau jacheta aia pe care am vazut-o ieri la Quelle, magazin online si perechea aceea de incaltaminte! ... Eh bine, le pot avea! Intru pe site, doar ca in secunda urmatoare uit de ce sunt acolo. Privirea imi este captata de cateva cuvinte asezate foarte inspirat sub afisul cu reducerile de Craciun: "O mie de dorinte doar cu Quelle"!

O mie de ganduri imi trec prin minte! Dorinte? O mie? Adica? Meditez o clipa... Dorinte. Normal! Vreau o bluza pentru mine, o gasesc la Quelle. Vreau o... masina de insurubat. Tata s-ar bucura! Un accesoriu pentru locuinta (mamei mele ii plac), o jucarie pentru al meu fratior. Le gasesc la Quelle! Dar... de ce o mie? O mie. Este un numar foarte mare, am putea spune, greu de... atins. Nu putem trai 1000 de ani, rar luam 1000 de kilograme de... ceva, este greu de rostit 1000 de cuvinte... cu rost, "1000 de ganduri" este o metafora, nu am sa ma apuc niciodata sa inumar pana la 1000... Este un numar "greu" din multe puncte de vedere, dar tin sa cred ca aceasta este si ideea! Eu nu m-as apuca niciodata sa inumar pana la 1000, nu o sa traiesc 1000 de ani, nu o sa cumpar prea curand 1000 de kilograme de ceva, insa Quelle mi-ar putea indeplini o mie de dorinte! Asta si... mi-as permite sa spun ca 1000 este un fel de 3 al povestioarelor: cei 3 muschetari, 3 zmei, pestisorul de aur indeplineste 3 dorinte... s.a.m.d. Astfel: "O mie de dorinte!" Cu Quelle? Eu, cand spun Quelle, ma gandesc deja la "Mirajul Craciunului", la "reduceri de pana la 28%", la faptul ca "Craciunul bate la usa". La faptul ca Quelle poate! Deci... cum altfel? Nu este altfel! O mie de dorinte doar cu Quelle!

O mica concluzie: In prag de sarbatori (aproape) cu totii suntem mai buni, mai iubitori, mai darnici! Se pare ca nu se abate de la "regula" nici Quelle si nu doar din pricina celor discutate mai sus! Pentru asta: Felicitari!

duminică, 29 noiembrie 2009

O spune un copil !

Dragii mei, proba cu numarul 36 sponsorizata de Hostway din cadrul concursului SuperBlog, gazduit de PCNews, imi cere de aceasta data un raspuns, o completare la: "In 2010 eu o sa fac lumea mai buna prin...".

Trebuie sa recunosc, usor dezamagita de mine, ca nu m-am gandit niciodata la acest lucru... Nu m-am gandit niciodata cum as putea eu, ca persoana, ca simplu om sa fac lumea mai buna in general, dar este o intrebare care ma duce cu gandul la trecut totusi... O sa incerc sa ma intorc acolo. In urma cu aproape 4 ani, sfarsit de clasa a V-a. Doamna diriginta, o persoana pe care chiar daca am avut-o alaturi timp de doar un an, nu o voi uita o viata... o fiinta extraordinara, cu putina experienta la cei 23-24 de ani ai dansei, dar care a reprezentat si reprezinta inca pentru mine intruchiparea bunatatii, a tandretei, a intelegerii, ne-a dat ca "tema" crearea "unei scrisori pentru copilul de clasa a VIII-a" cum ii placea acesteia sa o numeasca. Trebuia sa vorbim despre planuri de viitor, despre cum ne vedem noi peste 4 ani. Am pastrat scrisoarea, iar la sfarsit de clasa a VIII-a o voi deschide. Atunci se fac 4 ani. Este de mentionat ca vorbim despre 2010... Nu imi mai amintesc mare lucru din ce am scris, insa unele dintre cuvintele pe care nu puteam sa le uit nicicand au fost "Voi fi mai buna!"...

Am auzit multe pareri in legatura cu acest subiect: "in 2010 voi face, voi incerca, voi demonstra, va fi mai bine, am sa reusesc" pana si "cu totii vom fi mai buni", dar nu mi-a fost dat sa aud: "Eu voi mai bun(a)!" Da! Eu voi fi mai buna! Pentru ca intotdeauna se va gasi loc de mai bine... Cum as putea eu sa am pretentia ca lumea in care traiesc sa fie mai buna, daca eu nu sunt? Cum as putea sa-i condamn pe cei de langa mine ca nu sunt mai buni... daca nici eu nu sunt? Cum as putea sa vreau mai bine si mai bine pentru noi toti, pentru mine, cand eu nu ma ridic la inaltimea asemenelor cerinte? Cum?


Imi pare rau ca eu nu pot spune cuvinte mari, imi pare rau ca nu pot spune "voi planta un pom". O pot spune, dar nu voi face! Poate pentru ca nu sunt atat de... nobila. Imi pare rau ca nu pot spune "voi ajuta oamenii nevoiasi". O pot spune, as putea sa o fac, dar nu stiu ce va urma. Poate ca nu am un suflet atat de bun, sau am, nici asta nu pot spune... Imi pare rau pana si pentru faptul ca eu sunt atat de realista. Mi-ar placea sa spun ca totul va fii bine...
Imi pare rau, mai ales, deoarece voi ganditi acum ca "voi lasa totul in mana sortii, ca pana la urma adevarul e ca nu stiu ce sa fac". Nu este asa!
Am incredere in cei de langa mine! Daca eu voi fi mai buna pentru mine, de ce nu ar incerca si cel de langa mine sa fie mai bun pentru el? De ce nu ar vrea sa fie si cel de langa el mai bun pentru dansul? Daca toti vom fi mai buni pentru ...noi, oare nu vom fi mai buni pentru "lume"?

Eu voi fi mai buna! In 2010, in 2011, in 2012 si pana cand imi va fi dat! O spune un copil (da, un copil) de 13 ani...

Leapsa

Eh bine, am primit o leapsa de la Tony (care a primit-o de la RomanikaBlog). Mersi Tony!

Este vorba despre:
1.In ce fel de animal ai vrea sa te reincarnezi ?!
Stii... nu m-am gandit niciodata la asta. Cred ca as alege sa ma reincarnez intr-un fluture sau ceva la fel de frumos (e insecta... se pune?). Iar daca nu... catel(cel mai bun prieten al omului).

2.Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?!
Tot ce are bun! In special sinceritatea si ...increderea in sine (poate pentru simplul motiv ca eu nu o am).

3.Care-i culoarea preferata pt haine?!
Sunt mai multe, dar daca trebuie sa aleg una, aceea ar fi: roz! :D

4.O calatorie pe care ai vrea sa o faci si tara pe care ai vrea sa o vizitezi ?!
Imi place sa calatoresc, sa cunosc oameni noi, traditii, obiceiuri, gandiri diferite, deci orice calatorie m-ar bucura enorm. Dar cum si aici trebuie sa aleg o tara: Franta...

5.Citatul/zicala preferata?!
Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!

6.Ce ti-ar placea cel mai mult sa faci ?!
Sa aflu mai multe despre psihologia umana...

7.Daca nu ai face ce faci in fiecare zi, cu ce ai vrea sa-ti ocupi timpul?!
Imi place ceea ce fac! Mi-ar placea sa am mai mult timp pentru lectura... Incerc sa termin o carte (600-700 pagini) de o luna si ceva...

Asta a fost! Mi-a facut placere!
Acum, leapsa o dau mai departe pentru: Iulia Diana Mihai , Dreampoet’s Kingdom si pentru oricine vrea sa o faca!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Camerele de supraveghere de la EDIMAX

Proba cu numarul 35 din cadrul concursului Super Blog, gazduit de PCNews, imi cere crearea unui advertorial care sa arate utilitatea camerelor de supraveghere IC-1510WG de la EDIMAX.

Iata ce a iesit:



Pentru ca nu se intelege mare lucru, apasati aici pentru full-size.

JPG image.

Pentru crearea lui am folosit:
- PhotoScape v3.0
- Paint
- Decupari
- Suprapuneri de imagini
- Screen Capture (Region)
- Batch Editor

vineri, 27 noiembrie 2009

Despre site-ul Toyota...


Eh bine, pana acum in cadrul concursului SuperBlog, gazduit de PCNews, pentru care de altfel scriu acest articol, am avut ocazia sa vorbesc despre o multitudine (mai mult sau mai putin) de site-uri, pe care nu am sa le mentionez acum... Acum cand as avea ceva mai important de facut. In sfarsit am ocazia sa comentez in legatura cu unul dintre cele mai bine organizate site-uri de genul asta si unul dintre cele mai "muncite" as putea spune eu. Intr-adevar, este vorba despre www.toyota.ro

Am libertatea de a scrie orice imi trece prin minte, de a spune povesti, de a-mi pune imaginatia si "abilitatile de scriitor" la incercare, insa... nu am sa o fac! De ce? Pentru ca nu este un site pe care sa-mi permit eu "sa-mi pun la incercare", "sa experimentez". Este un site la care, cum se poate observa cu ochiul liber, s-a muncit mult. Un site de profesionisti! De fapt tot ceea ce este legat de Toyota se poate numi "profesionist"...

Dar, in ciuda acestor lucruri, nimeni nu s-a gandit la nevoia unui... Nu. Nu blog! Desi ma tenteaza sa o zic, tot ce s-ar fi putut spune pe un blog se gaseste pe site (sau cel putin tot ce m-ar fi interesat pe mine). Nevoia unui forum! Vizitatorii, eventuali clienti, ar pune intrebari cu privire la un anumit model de masina, ar putea initia topicuri gen: "modelul X vs modelul Y", sau "De ce X si nu Y?" Sunt sigura ca multora le surade aceasta idee. Sau clientii cu o vechime in spate, si-ar putea spune parerile, ar putea da sfaturi celor mai noi pe site...
O a doua chestie: Intru pe site, ma intereseaza sectiunea "Land Cruiser 150" de exemplu, intru si acolo. Sunt foarte multumita de ceea ce vad: o bogata galerie, preturi. Caut sa las si un comentariu (pro sau contra)... Hopa! Nu pot! Concluzia? Nevoia unei rubrici pentru comentarii! Poate ma intereseaza domn`le subiectul (modelul de masina, oferta etc)! Si vreau sa-mi spun parerea...

Apoi, lipsa unei sectiuni pe site de genul "Divertisment". Nu stiu ce ar putea contine... Joculete cu masini Toyota, sau ceva de genul "Creeaza propriul tau model Toyota!" De exemplu o masina cu bordul unui model, cu spatele altui model s.a.m.d... Mie personal mi-ar placea mult!

Cam acestea ar fi sugestile/parerile mele. Nu stiu daca sunt bune, sau rele, stiu ca sunt ale mele!

Oricum ar fi, cu forum sau fara, cu rubrica pentru comentarii sau fara, divertisment sau nu, am incredere ca Toyota va ramane mult timp de acum incolo pe primul loc! Are si de ce!

Sistem IT MYRIA X GAME V4


Pe messenger:

- BUZZ! BUZZ!
- Buna fata! Ce faci?
- Buna! Sunt cam stresata fata...
Rad... (emoticon)
- De ce?!

Liniste...
- Mica? Fata!
Chiar atat de stresata esti?
- Scuze! Calculatorul asta imi da dureri de cap. S-a tampit de tot! Serios...
- Ar cam fi cazul sa-l schimbi...
- Tocmai despre asta este vorba! Vreau sa-l schimb si nu stiu ce pot lua... Monitorul il am, dar... Restul nu le pot lua cu 1.500 lei. De atat dispun. Ai mei nu vor sa-mi dea nici in ruptul capului mai mult.
- Hai ca n-o fi asa grav. Vezi tu cum faci!
- Ce as putea face? Ce sa iau? Tu, ce spui?
- Fata! Numai pe mine ma gasis?

Chiar! Nu stie ca nu ma pricep? Ea stie mai bine decat mine... Gandeam eu.
Plange... (emoticon)
- O sa incerc sa-l intreb pe Marian...
In momentul urmator Sageata Intelepciunii ma loveste (lucru ce nu se intampla prea des):
- IT MYRIA X GAME V4! Spun.
Este usor surprinsa/nedumerita... (emoticon)
- Mai explicita nu poti fii?
- Asculta-ma...
Deja eram atat de mandra de mine... Dadeam sfaturi! Si eram atat de sigura ca spun foarte bine ceea ce spun.
- Spune.
- IT MYRIA X GAME V4 de la AMD este ceea ce vrei!
- Adica? Motive?
- Mai ai nevoie de motive? Inseamna ca inca nu ai auzit de acest sistem...
- Intr-adevar.
- Uite... Am sa-ti spun. IT MYRIA X GAME V4 = procesor Athlon II X2 240 (aparut anul acesta),4GB RAM, freventa de 2,8GHz (functioneaza atat pe X86, cat si pe X64), placa video HD3450 (1024MB memorie), hard de 500GB, DVD ROM! Ti se pare de aici de acolo?
- WOW! Stii... este una din cele mai bune configuratii, intr-adevar! Dar de ce sa dau un sac de bani (vorba vine) pe 4GB RAM de exemplu, cand ma pot limita si la 1-2 in cazul in care am noroc?
- Pentru a nu te mai baza pe noroc! Si a nu pierde chestii de care chiar ai nevoie.
- Nu mi se pare un argument destul de bun.
- Nici mine!
Ridica usor din spranceana... (emoticon)
- Cine a zis de un sac de bani?
- Pai presupun ca la o asa configuratie...
Inainte sa mai apuce sa spuna ceva, o intrerup:
- Exact! La o asemenea configuratie cei 1.300 - 1.400 lei sunt o nimica toata!
- Poftim?!
Este mai mult decat intrigata... (emoticon)
- Da fata! Costa doar 1.300 lei si iti da mouse-ul si tastatura gratis!
- Tu vorbesti serios?
- Mica tu esti pr... fraiera? Daca iti spun! Prezinta un raport excelent calitate-pret! In plus placa video ATI HD3450 ar fi mana cereasca pentru un gamer convins ca tine, cu cei 4 GB RAM ai uita de noroc, economie de spatiu, date pierduta s.a.m.d, de restul...
- Il vreau! Replica ea in momentul urmator, intrerupandu-ma.
- Stiam...
Deja mi se urcase la cap.
- Il iau! Dar nu ca mi-ai fi zis tu... Pana la urma ma descurcam si singura. Sigur as fi auzit de acest sistem. Mai ales ca este de la AMD.
- Sigur...sigur!
Rade... (emoticon)
Rad... (emoticon)

Imi place sa ma simt utila si se pare ca sunt o foarte buna sfatuitoare! Ar trebui sa o fac mai des...

PS: - Articol scris pentru concursul SuperBlog gazduit de PCNews, proba sponsorizata de AMD;
- Mica exista. Este vorba despre o buna prietena de a mea, Mihaela, care este miniona (de aici si Mica);
- Mica nu stie nimic despre calculatoare.

joi, 26 noiembrie 2009

Ati Eyefinity de la AMD




Dintotdeauna m-au fascinat scenele din filmele de actiune (de obicei) in care un nene statea frumusel pe un scaun in fata caruia se aflau 10-20 de monitoare, unde rulau imaginile captate de fiecare camera de supraveghere... sau cele din magazinele de specialitate, mai exact zecile de televizoare puse unul langa celalalt ruland si ele acelasi program, aceleasi imagini... aceleasi scene.

Pe la 5-6 ani mi se parea posibil doar in filme...Acum, acele ganduri au ramas doar amintiri. Acum, am descoperit tehnologiei Ati Eyefinity de la AMD! Ce inseamna asta? Cum spun chiar cei de la AMD: "Este tehnologia care iti permite sa descoperi o noua experienta vizuala, cu trei sau mai multe monitoare." O experienta vizuala unica, as adauga eu!
Deja ma imaginez (in ciuda faptului ca ofera o rezolutie de neimaginat) in fata unui megaecran constituit din vreo 6 monitoare (si trei cu o diagonala mai mare, sau nu, sunt bune) pe care ruleaza... NFS de exemplu. Da! NFS as vrea sa incerc prima oara, cu siguranta! De ce? Pe langa faptul ca imi place extraordinar de mult acest joc si este unul din jocurile care merita intr-adevar "luat in seama" de o astfel de tehnologie, filmuletul urmator mi-a influentat putin decizia:

Cat poate fi de real!

Apoi, dovada ca Ati Eyefinity (mai exact cei de la AMD) s-a gandit si la cei mai muncitori dintre noi, as uita de multitudinea de ferestre deschise (din cale afara de enervante daca sunt prea multe) de pe desktopul meu atunci cand lucrez la un articol de exemplu si: Pe unul dintre ecrane as avea asezata fereastra de messenger si implicit de acolo as vorbi cu cei online, in timp ce pe un alt ecran m-as delecta cu un joc simplu pentru a nu-mi fi atentia distrasa prea mult. Asaaa... Pe cel de-al treilea ecran ar sta scris undeva in colt www.pcnews.ro pentru a vedea despre ce este vorba in proba cu numarul X, iar pe altul as scrie proba cu numarul X pe blogul meu. Pe celelalte tot felul de adrese unde gasesc cat mai multe informatii despre produsul prezentat in articol nu ar strica!
Nu va minunati! Femeile pot face mai multe lucruri deodata... Si daca totusi nu as reusi nu ar fi o problema daca le-as face pe rand.

Apoooi, as vrea sa experimentez altele si altele ... cred ca nu m-as satura niciodata de un astfel de salt al tehnologiei, as spune eu.
As putea uita ca este doar un joc, ceva virtual, as putea simti adrenalina in sange, pentru prima oara cu adevarat, as fi trup, suflet si minte... acolo!

As fi cu adevarat mandra ca am in fata ochilor ce am visat intotdeauna! "Ferestrele alea mici si luminoase din fata lu` nenea de pe scaun..."

miercuri, 25 noiembrie 2009

Terminator Salvation: The Future Begins



Cred ca toti ati auzit cel putin (daca nu ati vazut) de filmul "Terminator Salvation: The Future Begins" (chiar daca cu totii ne asteptam sa se numeasca Terminatorul 4), thriller/actiune, lansat in 2009, cu Christian Bale in rol principal.

Pe scurt: Dupa Ziua Judecatii, cand masinile au preluat puterea, John Connor (Christian Bale) trebuie sa contracareze planul distrugator al lui Skynet, care vrea sa anihileze specia umana. Acesta se aliaza cu luptatorii de strada ai lumii subterane, dar realizeaza ca, pentru a salva viitorul, trebuie sa isi salveze propriul tata, pe Kyle Reese (Anton Yelchin). Marcus Wright reprezinta un misterios personaj singuratic din trecut ce il insoteste pe Connor intr-o calatorie brutala, pana in inima dusmanului.

Ce rol am eu in toata povestea asta? Eh bine, as putea avea. Sarcina mea este sa-mi imaginez ca sunt actor debutant si particip la castingul pentru “Terminator Salvation: The Future Begins", iar intrebarea la care ar trebui sa raspund este: Ce rol mi-ar placea sa joc si de ce?
In primul rand ar trebui sa joc rolul de... baiat deoarece domnii care au realizat acest film (subliniez: domnii - barbati- ) nu s-au gandit ca si fetele pot fi salvatoarele... speciei umane.
Apoi...as putea alege un rol micut, pentru a nu ma complica prea tare, ca de exemplu rolul pe care il joaca acum tatal lui Connor, Kyle Reese. Insa nu! Eu vreau sa fiu John Connor! Clar! De ce?
In primul rand: El este personajul principal, ar fi un debut in forta in presupusa mea cariera de actor.
In al doilea rand: Cum am spus, un rol micut, l-as putea avea in cel a lui Kyle Reese si cum el este un om mai in varsta... nu cred ca m-as putea acomoda (stiu... o prostie, dar am simtit s-o spun...).
In al treilea rand: Intamplari mai palpitante decat cele de care are parte Connor nu cred (sunt sigura) ca nu mai are cineva si daca ne gandim in asta consta toata frumusetea!
In al patrulea rand (un fel de completare al celui de-al doilea): Altui rol nu cred ca m-as acomoda. Sa o luam prin eliminare: Unul din luptatorii de strada ai lumii subterane, sigur nu! Nu vreau sa fiu "inca unul care completeaza sirul". Nici nu as fi observata! No way! Despre tata (a lui Connor.. ma rog) am vorbit... Robotul... Eu sunt om! Nu vreau sa fiu o masinarie fara sentimente, ratiune, care distruge orice vede si vorba lui Tony, nu vreau sa se aplice si la mine vorba "Eu te-am facut, eu te omor/distrug!" Deci nu. Marcus Wright? Misterios personaj singuratic din trecut? Sigur nu este genul meu!
In al patrulea rand: Connor este de partea binelui! Daaa? Eu vreau sa fiu de partea binelui. Daaa?
In al cincelea rand: Connor iese invingator! Daaa? Eu vreau sa ies invigatoare! Daaa?

In concluzie: Merg la casting, iau rolul, refilmez/refilmam toate partile de pana acum si o filmez/filmam pe cea de-a cincea parte intitulata: "Terminatoarea 5". Urati-mi succes!

Pot uita ca ma aflu intr-un magazin online...


Eh bine, acum ceva timp va vorbeam despre faptul ca am descoperit Tara Fashion, magazin de haine online. In acest articol am sa va vorbesc despre ce mi-a placut sa descopar pe acest taram al... hainelor de orice fel. Fashion.

In primul rand trebuie mentionata diversitatea... de orice fel. Cea a stilurilor, a culorilor s.a.m.d, diversitate rar intalnita. As putea foarte usor sa ma simt intr-un magazin...normal. Ma bucur sa vad ca oamenii acestia sunt constienti de faptul ca orice persoana are gusturi, preferinte diferite si ca fiecare dintre noi meritam a ne bucura de ceea ce ne place.

Un alt plus al acestui site de imbracaminte online este forumul de care vizitatorii/clientii pot dispune oricand, precum si blogul pe care stau afisate sfaturi in materie de ceea ce se poarta, diferite tinute potrivite pentru anumite ocazii si multe altele de care un magazin normal nu dispune. Cred ca as putea sa ma inspir de aici oricand! Aaa... si era sa uit de sectiunea intitulata "Ajutor", unde se pot gasi raspunsurile la intrebari de genul: "Cum cumpar?", "Cum comand online?". Intrebari (nu chiar acestea) puse in general vanzatorului. Din nou oamenii de la Tara Fashion au fost foarte inspirati.

De parca toate acestea nu ar fi fost de ajuns pentru a uita ca ma aflu intr-un magazin online, gasesc aici si... cabina de proba (virtuala)! Wow! Nu cred ca am mai vazut asa ceva intr-un astfel de magazin... Si pot spune ca pentru mine este foarte bine venita! Sunt destule momente cand mi-as dori sa vad cum ar arata o haina langa alta, o pereche de pantaloni langa o anumita bluza, o culoara in combinatie cu alta culoare.

Si in loc de pliantele din diferite magazine, mall-uri, Tara Fashion ne delecteaza cu un intreg catalog (online), unde se regasesc toate modelele de haine prezentate pe site si nu numai. O minunatie!
Un plus in comparatie cu orice magazin normal de imbracaminte este wish list. Cu riscul de a ma repeta: Foarte inspirat! Cine nu si-ar dori sa beneficieze intr-un magazin de propriul sau coltisor... cu hainele preferate? Nu astept un raspuns. Imi pot da foarte usor seama.

Concluzia? Mi-a placut sa descopar pe Tara Fashion ca in orice moment... pot uita ca ma aflu intr-un magazin online. Deasemenea doar gandul ca oamenii acestia chiar se implica ma face sa... am incredere!

duminică, 22 noiembrie 2009

Oamenii acestia se implica domn`le!


Intr-o zi ca oricare alta Nea Mitica, om respectat la el in Ciuca Macaii, se hotaraste ca are nevoie de o masina domn`le! Motivul? Se pare ca s-a saturat sa-si spele cizmele, trimise tocmai din Spania de la fiu-su, in fiecare zi. Ca deh, in Ciuca Macaii nu prea intereseaza pe nimeni de drumurile neasfaltate si noroiul de cativa centimetrii (o alta nemultumire a lui Nea Mitica). Si in plus un om respectat ca el trebuia sa-si poata permite acest lux.

Se intalneste in aceeasi zi cu Marin, barbat tinerel de vreo 30 si ceva de ani:
- Salut Marine!
- Sa traiti Nea Mitica!

Marin era om emancipat. Locuia de mic intr-o comuna vecina cu Ciuca Macaii unde drumurile erau deja asfaltate... Nea Mitica stia ca a dat peste omul potrivit (nici el nu era prost, era om trecut prin viata).
- Marine tre` sa ma ajuti!
Marin fu destul de surprins:
- Ce patis? Iara iti vede televizoru` cu purici?
- Aaaa... Nuuu! Nu prea mai are purici! Cate unu`pici pa colo. Altceva...
- Pai zi bre ca tre` sa ajung acasa! A facut nevasta`mea o ciorba de gaina... O bunatate!
- Nevasta`mea fir-ar ea a ciumii, nu mai face ciorba. Cica o femeie ca ea nu sta la cratita! Gloaba!
- Zici bre?
- Ba Marine, uite aci cum sta treaba. Vreau sa-mi cumpar o masina! D`aia cum are Fanica.
- Ce sa faci matale cu masina? Ai carnet?
- N-am! Poate d`ala de nebun... Da`se rezolva. Mai intai sa am masina acilea in curte.
- Bani ai?
- Aaaam! Ca tre` sa moara soacra`mea si imi da astia bani de la stat.
Se inchina si spune: "Doamne ajuta!"
- Ce patis din nou Nea Mitica?
- Hai ma c-am glumit si eu! Am!
- Si zici ca vrei masina carevasazica.
- D`aia cum are Fanica!
- D`aia Nea Mitica! Si ce vrei sa fac eu?
- Pai tu esti mai tinerel, mai iemancipat. De unde iau masina?
- Uite cum facem. Mergem la mine acasa, mancam cate un castron de ciorba si apoi ti-oi explica eu... Urca-te in masina!
- Asta e d`aia cum are Fanicaaa?
- Nu e bre.

Ajung acasa la Marin, iar sotia acestuia amabila ca intotdeauna ii pofteste la masa. Se aseaza Nea Mitica si incepe sa soarba tacticos, injurand-o in gand pe "gloaba" de nevasta`sa si minunandu-se de bucataria sotilor Poienaru. La sfarsit, ca om cu bunele maniere bine intiparite in minte (ce se spune in gand nu se pune), ii multumeste frumoasei sotii a lui Marin, laudandu-i calitatile de gospodina.

- Nea Mitica, hai sa mergem sa rezolvam ce avem de rezolvat.
- Mergem, mergem! Spuse Nea Mitica din cale afara de entuziasmat.
Il pofteste Marin in sufragerie (era om instarit pe langa consatenii sai: baie, bucatarie, 2 dormitoare si o sufragerie). Era o sufragerie mobilata modest, dar... "luna de curata", cum ii placea, Ileanei, sotiei lui Marin, sa spuna.
Scoate personajul in cauza un laptop ce parea nou-nout... Dar Nea Mitica nu era prost, stia ca Marin il avea de... de nu mai stia cand.

- E chiar ca alea de la televizor! Spune entuziasmat. Dar, ba Marine, alea aveau gagici, craci...alea alea, aci pa fereastra asta.
- Lasa asta!
- Asa e... Cu o masina d`aia ca a lui Fanica o sa ma plictisesc de ele...
- Bre Nea Mitica, lasa masina lu` Fanica. Spune-mi de care vrei mata.
- Ma, nu mai vreau ca a lui. Eu vreau una...pe cea mai tare, ma! Cum nu mai are nimenea p`acilea!

In clipa urmatoare Marin tasteaza: www.toyota.ro
- Daca o vrei pe cea mai buna... Toyota e potrivita! Nu exista alta mai buna ca ea...
- Da` nu stiu daca am chiar atatia bani...
- Stai linistit! Iti spun eu ca raport mai bun calitate/pret, nu mai gasesti nicaieri.
Omul ramane pe ganduri...
- Adica preturile sunt foarte bune! Completeaza acesta si ii redirectioneaza lui Nea Mitica privirea spre desktopul unde stateau "asezate" unele dintre cele mai bune modele (Toyota bineinteles).
Se uita Nea Mitica cateva momente mai mult in gol, dupa care spune:
- Ma Marine, daca stiam ce sa cumpar nu te mai intrebam pe tine! Ce vrei sa vad eu aci?
- Acum iti explic Nea Mitica... Imediat! Vezi mata, astia de la Toyota, si-au modernizat site-ul daca as putea sa spun asa. Adica ce vezi aici. S-au pus in tema cu dorintele oamenilor si au creat ceea ce s-ar putea numi mana cereasca pentru matale, pentru toti cei interesati de calitatea absoluta si anume Programul Toyota Optimo. Dovada ca oamenii astia se implica! De exemplu, cineva vrea o masina cat de cat ieftina, dar de calitate, cu ... dotari: computer de bord, directie asistata electric, aer conditionat si asa mai departe (fiecare ce-si doreste). Intra pe site-ul celor de la Toyota, da la Oferte Speciale -> Programul Toyota Optimo, in caz ca nu vede poza aia mare din prima pagina... Uite aici! Aici Nea Mitica! Asa... Si da peste o lista intitulata foarte inspirat: "Super masini la super preturi!" Aici vede "Noul Yaris 1.0 L VVT-i - 5 usi Optimo", "Noul Yaris 1.33 L Dual VVT-i - 5 usi Terra", "Noul Auris 1.33 L Dual VVT-i - 5 usi Terra", la cele mai bune oferte! Si vedeta acestui program, "Noul Avensis 2.0 D-4D Sedan Executive" la un pret de numai 19.220 pentru superi dotari. Decide ce i se potriveste si... gata! Acum ramane sa initieze procesul de cumparare.

Nea Mitica nu da semne ca ar intelege mare lucru, dar este deja fascinat de ceea e vede. Si a vazut destule la viata sa...

- Marineee! Vino sa ma ajuti cu asta! Se aude Ileana din curte.
- Vin! Vin!

- Nea Mitica, eu te las aici sa te mai uiti, sa te mai orientezi, dar vezi: "Preturile mentionate mai sus pot fi reduse suplimentar cu 3.800 RON (TVA inclus), prin Programul de Stimulare a Innoirii Parcului Auto 2009." Apesi aici sa vezi si programul asta. Si, pe langa asta daca te uiti si aici: "In plus, nu mai trebuie sa alegeti nici intre protejarea mediului si performante superioare ale motorului. Datorita sistemului Toyota Optimal Drive, oferit standard pentru cele trei modele din Programul Toyota Optimo, se obtin in permanenta imbunatatiri prin optimizarea fiecarei componente a motorului si a transmisiei cu ajutorul tehnologiilor avansate de protejare a mediului ambiant." Un amanunt foarte important, chiar daca prin Ciuca Macaii nu prea ai ce sa protejezi... Ma intorc.
Ramane Nea Mitica cu ochii tinta pe "fereastra"...

Peste un sfert de ora, se intoarce Marin si fara sa apuce sa spuna ceva se entuziasmeaza omul nostru:
- Pe asta o vreau! Si isi lipeste degetul de poza unui Yaris 1.0 L VVT-i - 5 usi Optimo.

Image and video hosting by TinyPic

- O alegere excelenta Nea Mitica! Mai bine de atat nu se putea. Are de toate: "Oglinzi exterioare reglabile electric, jante 14", aer conditionat cu reglare manuala, radio CD & MP3 cu 4 boxe, computer de bord, geamuri portiere fata actionate electric, airbag-uri frontale sofer + pasager, directie asistata electric , ABS & EBD & BA, inchidere centralizata cu telecomanda si multe alte dotari pentru doar 9.999 euro (TVA inclus)." Dar ce te-a atras in special la bijuteria asta?
Fara sa stea prea mult pe ganduri Nea Mitica raspunde:

- L-am auzit pe Fanica ca ar fi vrut una albastra. Asta e albastra! O sa moara de ciuda!
Si ramane cu un zambet de mandrie pe fata...

Linistea se asterne. Marin ramane putin nedumerit, ridicand din ce in ce mai intrebator din spranceana...

Impreuna!


Am un anunt de facut: Renunt la blog, dar nu renunt la blogging ci imi fac unul colectiv!

De ce aceasta decizie? In cateva cuvine, pentru ca: "doua minti gandesc mai bine decat una singura", dar eu m-am gandit ca trei sigur gandesc mult mai bine decat doua si mi-am propus ca blogul sa aiba 3 autori. Eu si inca doi prieteni.

In primul rand potrivit ar fi sa-i aleg pe cei doi. Ar trebui sa fie 2 oameni hotarati, ambitiosi, sigur pe ei, care stiu ce vor si... nu, nu care sa gandeasca ca si mine ci sa fie ei! Sa gandeasca ca si ei, dar sa accepte ce gandesc ceilalti. Comunicativi. Unul ar fi Marian (prietenul meu pasionat de computere si alte chestii). De ce? Poate ca nu il caracterizeaza termenul de "hotarat", este o persoana toleranta, cel putin cu mine, insa stie cand este cazul sa... ma scuture putin. Stiu ca am nevoie de el! Cel de al doilea este Cristi si este exact opusul lui Marian. Este un tip exigen, perfectionist, sigur de sine, dar intotdeauna deschis la idei noi, la comunicare. Este constient ca intotdeauna se gaseste loc de mai bine. Eu...eu am ambitia.

Ne-am completa perfect! Ei sunt alesii!

Ca o mica paranteza: Nu intamplator am ales 2 baieti. Intotdeauna m-am inteles bine mai mult cu baietii decat cu fetele si asta este de luat in calcul.

Ramanea sa-i conving. Ma intalnesc cu amandoi, intamplator, in oras si le propun sa mergem sa bem un suc (bineinteles ca ei fac cinste, doar sunt niste cavaleri). Le vorbesc despre ideea mea si imediat dupa asta ma intreaba de ce i-am ales pe ei. Le spun de cele mentionate mai sus. Nu, nu s-au simtit maguliti daca la asta va gandeati. Cum ma asteptam mi-au spus ca nu este de ajuns. Le-am zis zambind:
- Stiu!
Incepea sa le surada ideea vazand ca sunt constienta de acest lucru.

- Dar daca ne-am hotara ca vrem sa initiem un astfel de blog... despre ce ar fi? Intreaba Cristi.
- Da. Despre ce am scrie? Il completeaza Marian.
- Stiti nu m-am gandit la asta inca, am fi o comunitate si este o decizie pe care ar trebui sa o luam...impreuna!
- Imi place cum suna! Se aude aproape in acelasi timp...
Dupa care:
Marian: - Eu vreau ceva legat de IT.
Eu: - Normal!
Rade...
- Cristi? Tu?
Cristi: -Mai, e OK IT, dar nu ma pricep. Eu, personal, nu m-as descurca. Mi-ar placea ceva legat de...avioane!
Eu: - Avioaneee?!
Cristi: - Sau masini!
Marian: - Sau optimizare SEO!
Cristi: - Jocuri!
Eu: - Baieeeti! Ascultati... Daca tu vrei avioane, masini, jocuri... tu IT, optimizare SEO si mai stiu-eu-ce... de ce nu facem un blog cu de toate? Ne-am putea spune parerile in materie de...orice dorim, am putea comenta despre ceea ce ne intereseaza, noutati, umor... Cum am spus, de toate!
Marian: - Hmmm...nu stiu...
Cristi: - Ba da! Eu sunt de acord. Am incredere ca vom reusi!
Cu Marian ma asteptam sa intampin probleme. Cum am spus este mai nehotarat...

Lucrurile raman asa. Stabilim ca Marian o sa se mai gandeasca...

Peste ceva timp vorbesc cu el. Inca era sceptic. Imi spune:
- Stii...Ar trebui sa ne adresam unei anumite categorii de persoane altfel nu rezolvam nimic.
- Tocmai! In felul acesta ne-am putea adresa unei categorii mai mari de persoane, in timp ne-am putea creea o comunitate a noastra! Gandeste-te. Una e sa ai ca vizitator o persoana interesata de IT si alta este sa ai o persoana interesata de IT, alta de monden, alta de cultura si asa mai departe...
- Ai dreptate...
- Am! Deci?
- Hai fie! Ma bag!
- Suuuuper! Va merge!
- Va merge! Spune si el zambind...

Si astfel i-am convins pe cei doi ca...merita!
Acum, ramane sa infiintam blogul. Ne gandim chiar sa achizitionam un domeniu, Marian se va ocupa de optimizarea SEO, eu de promovare, Cristi de aspectul blogului. Dar in ciuda acestor lucruri nu vom uita niciodata ce implica "impreuna".

Avem planuri mari!

Articol scris pentru SuperBlog, proba cu numarul 30, sponsorizata de Hostway.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Cadou` de la Mosu`!


Eh bine, vroiam sa va spun ca... m-am hotarat ce vreau de la Mos Craciun (nu ma supar daca il primesc nici de la Mos Nicolae, oricum ar insemna sa-l am mai devreme...poate pun mana de la mana)!

Va intrebati cum a fost posibil? De indata ce l-am vazut am stiut ca vreau sa fie al meu! Nu stiu la ce va ganditi, dar este vorba despre... micutul EeePC 1101HA SeaShell(da, micutul in ciuda numelui). Este "extrem de uşor şi cu dimensiuni delicate, cu un design de-a dreptul sexy şi cu o autonomie ce poate merge până la 9,5 ore" dupa cum spun chiar cei de la ASUS. Este... tot ceea ce am nevoie! Si, cum nu puteam risca sa nu-l primesc (poate e criza si la Mosu`) am vorbit deja cu el. A fost cam sceptic (v-am spus eu...) si m-a intrebat... de ce as avea nevoie de el? S-a gandit ca mai bine imi aduce o papusa, un ghiozdan...
Am incercat sa-i explic si iata ce a iesit:

"- Pai...ce nu as face! Avand in vedere autonomia care poate ajunge si pana la 9 ore si jumatate mi-ar trebui mult timp sa ma bucur de ea, de ceea ce nu am mai avut pana acum mai exact... O vacanta cat de cat lunga, deci mult timp liber si dupa cum socotesc cel mai potrivit moment ar fi vacanta de iarna, mai ales ca se apropie cu pasi repezi. Pe scurt l-as lua cu mine intr-o excursie in vacanta de iarna. In ciuda faptului ca unele persoane ar putea sa nu fie de acord cu mine. De ce sa "tare" dupa ei un laptop in vacanta? Insa...
- Dar asta ar insemna o responsabilitate in plus cum spui si tu. Unde l-ai purta cu tine? Spuse Mosu` ingrijorat, intrerupandu-ma.
- Tocmai! Nu ai de ce sa-ti faci griji! Este un pitic, cum spune Iulia Diana Mihai. Adica il pot purta cu mine oriunde, i-ar sta atat de bine in rucsacul meu impreuna cu camera foto şi camera video. Si ar incapea! Dar numai daca il voi avea pe el cu mine, pe SeaShell. Este unic! Te rog...!
- Nu stiu... OK (Mosul e modern), poate ai unde sa-l tii cu tine, dar de ce? Unde ai merge mai exact?
Hmmm...Asta ar putea sa ma faca sa reflectez putin, dar raspund in cele din urma.
- El este unic. Am spus-o deja. Ma duce cu gandul la ceva ca si el! Si ce poate fii mai potrivit decat un Craciun... exotic? Un Craciun intt-un loc ca si... Coasta de Azur! Ar fi perfect! Cu camera foto as surprinde toate privelistele care sunt sigura ca m-ar fascina si astfel ar fi mereu... acolo, as putea sa-mi aduc aminte de aceasta calatorie toata viata, iar cu cea video as putea pastra pentru totdeauna toate momentele, cele haioase, emotionante, entuziasmante (as merge cu prietenii)! Camera video si foto care in mod normal m-ar incomoda putin cu un laptop mai maricel dupa mine, dar cu "piticul" as uita de tot! Probabil, doar memoriile camerelor nu ar putea sa le mareasca, insa cu el acolo tot nu va nicio problema. Tot ce as capta cu ele le-as salva in memoria laptopului si as continua sa fac altele si din nou si din nou... Le-as trimite prietenilor de acasa, alor mei! Direct de pe plaja!
- Alor tai?
- Parintilor Mosule, parintilor...
Fara acest laptop le-as simti lipsa... Dar daca voi fi cu el voi stii ca pot sa comunic oriunde si oricand cu ei, in cele mai frumoase momente, fara sa-mi fac griji in privinta autonomiei.
- Esti foarte entuziasmata de acest EeePC si cum ai mai spus tu acolo.
- Sunt! Chiar sunt!
- Il vei avea!
- Vai! Multumesc Mosule! Multumesc! Stiam ca pot avea incredere in tine!
Stii... Daca chiar vrei imi poti aduce si o papusa!
Rade..."

Cam asta a fost!
Concluzia? Merg sa-mi fac bagajele.

vineri, 20 noiembrie 2009

Scriu de pe Coasta Paradisului...


Este o zi insorita de vineri… De fapt aici intotdeauna este soare.
Aici, unde eu nu sunt de mult timp. Sa fie o luna, 3 saptamani, 2… Nu am de unde sa stiu. Incep sa pierd notiunea timpului… Dar imi place acest loc!

Am intalnit inca 4 baieti cu experienta dupa cum se vede. Mi-au spus ca se numesc: Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu si Mircea Badea, ca ei sunt de mult aici., iar Basescu mi-a precizat ca el a facut tot ce vad eu, a gandit inclusiv toate posibilitatile de supravietuire. Mircea Geoana l-a contrazis putin: - Daca nu eram noi nu faceai nimic! Te gandeai doar la tine!
Badea fiind ingenios in exprimare (subliniez: in exprimare, in altceva nu stiu…) il intreaba ridicand din spranceana: - Avem asa ceva?!
Discutabil… Dupa cum probabil ati observat ei nu sunt niciodata de acord.
Tot de la acestia am aflat ca ma aflu pe “Coasta Paradisului”. Parca citisem undeva, cand eram acasa, ca o astfel de insula tropicala se afla in Republica Dominicana. O fi aceeasi? Oare ei au auzit de Republica Dominicana? Nu cred…
Si am mai aflat, inca… Duminica este o zi importanta. Se vor intoarce, insa doar doi dintre ei vor merge acasa, ceilalti vor avea de asteptat 5 ani.
Eu as mai sta. Dar pana voi pleca sa va spun cam ce facem noi aici… Fiecare, pentru ca niciodata nu facem “impreuna”. Inca nu am inteles de ce.
Basescu sta la soare si spune intotdeauna: - Aici ma simt ca acasa!
L-am intrebat de ce… Mi-a raspuns: - Ce intrebare! Paradis = Romania. Este una si aceeasi chestie!
Badea il completeaza: - Nu sunt nici macar omonime! Omonime, cuvinte identice ca forma si total diferite ca sens, mai precizeaza acesta.
Inca un lucru pe care il spune des plimbandu-se pe plaja si lovind cu batul in pamant este: “Voi sunteti adevarata majoritate! Voi sunteti adevarata majoritate!”
Geoana nu prea este prezent unde suntem noi.
Badea spune: - Geoana este sigur ca va merge acasa de asta nu se implica. Daca se va implica va pierde!
Ce anume? Nici asta nu am aflat inca.
Dar si cand se prezinta… Mama, mama… Incepe sa predice din biblie: - “Sa nu se teama cel vorbit de rau, sa se teama cel ce vorbeste de rau!”
La fel ca si Basescu el spune: “Invingem impreuna! Invingem impreuna!” Cred ca este un fel de ritual.
Antonescu, el este mai mic. In mai multe sensuri… Imi place de el ca e baiat cu ochii albastri! Se implica cam tare. Vorbeste cu Basescu, cu Geoana, dezbate probleme ca: “Ce mancam azi? Cine merge sa ia apa?” Chestii importante, de oameni mari! Stabileste intalniri… Este lasat balta de cele mai multe ori ce-i drept.
Acesta afirma sus si tare: - Nu mai am incredere in Geoana! Cum sa mai am?
Badea rade si spune doar: - El nu va merge acasa! Dar incearca.
La ritual spune: “Revolutia bunului-simt! Revolutia bunului-simt!”
Despre Badea ce sa mai spun…V-ati dat singuri seama: ii place sa critice! Si mie imi place de el.
Eu privesc… E amuzant sa-i vezi cum se contrazic. As mai sta pe aici…

Scriu de pe Coasta Paradisului. Daca gasesti acest mesaj arunca-l. Ne simtim bine...!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Ce laptop as alege si de ce...



Am fost intrebata ce laptop as alege dintre Dell, Toshiba, HP, Sony, Acer, Asus si altele. Mai exact care s-ar potrivi cel mai bine cerintelor mele.

Uf! Greu dom`le! De ce as alege eu unul din ele si nu le-as alege pe celelalte...?
As putea incepe prin a lua in calcul cerintele mele in materie de laptopuri, dar cum nu m-am gandit niciodata ca as avea nevoie de ceva anume nu ma ajuta prea mult. Apoi, experienta mea cu fiecare dintre ele, dar nu m-ar ajuta prea mult nici ea. Am un Dell, iar prin mana, daca as putea spune asa, pana acum mi-au trecut doar laptopuri semnate Dell. Si un Laptop Toshiba parca. Si nu, nu pentru ca eu consider ca au ceva special, ca mi se potrivesc de minune (intr-adevar nici nu m-au dezamagit). Asa a fost sa fie.

As fi tentata sa spun ca aleg Laptop Dell, insa il am in fata, imi misc degetele pe tastatura, mai imping din cand in cand mufa incarcatorului care se pare ca astazi este hotarata sa nu stea la locul sau, simt caldura emanata de el...ma duce pentru o clipa cu gandul la o soba incinsa si... stiu ca vreau mai mult! Dell cade.

Acum, Toshiba mi se par laptopuri extrem de bune cu un raport excelent calitate-pret, dar de cand un prieten mi-a spus despre un laptop Toshiba "Acum o luna mi-a murit in brate"... mi-am luat gandul! Stiu ca difera de la laptop la laptop... insa nu. Toshiba cade.

Despre Laptop Acer nu am auzit nimic niciodata. Nici nu stiam ca exista... Adevarul e ca nu ma pricep si nici nu m-a prea interesat. Acer cade.

Laptop HP. Auzisem doar lucruri bune despre aceasta marca, dar inainte sa sa-mi dau eu cu parerea, tinand cont ca nu am avut placerea sa tin nicio astfel de bijuterie in brate, trebuia sa ma mai interesez. L-am intrebat pe Marian. Stiti voi, prietenul meu pasionat de asa ceva...:
"- Marian, ce parere ai despre laptopurile HP?
- Eu chiar am un laptop HP. Ce pot sa spun l-am luat pentru ca mi-a placut si intradevar are calitatile lui. Am instalat Vista pe el si totul era ok pana la verificarea temperaturii, insa cu surprindere am constatat ca, din start porneste cu temperaturi de peste 50 grade C la procesor si tinde spre 60-70 unde se stabilizeaza. Am testat si un joc pe el si dupa cum era de asteptat procesorul si placa video au sarit in sus cu 10 grade. Chiar daca viteza cooler-ului creste in functie de temperatura (in trepte) parca nu e de ajuns. Problema prafului nu se pune pentru ca era curat (era nou, ce naiba!).
OK, aici nu am generalizat, dar totusi...".
Si totusi... inca am o parere bune despre aceste laptopuri, dar ca si Dell-ul, din ceea ce s-ar putea numi "cel mai bun dupa parerea mea" HP cade.

Laptop Sony. Nu pot numi preferata nici o firma despre care nu stiu mare lucru (in materie de laptopuri) si nu imi amintesc sa fi avut vreodata ocazia sa butonez un astfel de laptop.Apreciez Sony in materie de...altceva. Deci, Sony cade.

In final, desi m-ar fi tentat un Dell, un Toshiba, un HP am mai ramas cu Laptop ASUS si pot spune ca nu am auzit de la niciun prieten ca s-ar incalzi prea tare sau ca "i-a murit in brate". Nici ca nu am auzit niciodata de el... Chiar este marca despre care stiu cele mai multe chestii. Poate pentru faptul ca am avut ocazia sa scriu despre el, dar sigur ca mai devreme sau mai tarziu as fi aflat...
Ma bucur ca pot spune ferma in decizia mea: "EU AS ALEGE ASUS!" fara a vorbi in necunostiinta de cauza. De ce? Pai... de cine este produs primul laptop cu design termal IceCool ce rămâne rece chiar si după ore lungi de utilizare intensiva? Unde gasim primul laptop din Romania cu procesor i7 si placa video NVIDIA GTX 260M cu 1GB VRAM sau pe cel cu o autonomie de 12 ore?
Eu le gasesc la ASUS!

Am increderea ca odata si odata ASUS va fi firma recunoscuta ca "cea mai buna"! Eu am recunoscut-o deja...!

Articol scris pentru concursul SuperBlog gazduit de PCNews.

luni, 16 noiembrie 2009

Cum imbinam utilul cu placutul?


Ce este astazi? Stiti? Multi ar spune "16 noiembrie". Nu! Azi este ziua mea norocoasa! Ciuliti bine urechile pentu ca este foarte posibil sa fie si a voastra...!

Eh bine, sa vedeti...
Chiar ieri ma gandeam la una dintre marile probleme, as putea spune, ale omului de rand. Si anume, sportul. De exemplu, ai mei (parintii) au decis sa slabeasca (nu au cine-stie-ce kg in plus, insa le prinde bine). Desi pana acum ceva timp nu au avut mai nimic in comun cu sportul, urma ca acesta sa devina indispensabil. Au luat-o cu inceputul. Pentru ca nu aveau timp de mers la sala (intelegi voi, serviciu... copii), si-au cumparat aparate de fitness. Pe langa faptul ca au dat si o multime de bani pe ele, au ocupat tot locul liber din sufragerie (ca vezi dom`le, trebuie mai multe aparate... sunt mai multe grupe de muschi), cum era de asteptat, nu au slabit. De ce? Nu le-au folosit... Probabil nu au fost destul de atragatoare.
Un mic rezultat l-a avut mersul pe jos. Sanatos intradevar, insa nu gasesti intotdeauna locuri potrivite pentru niste plimbari, nici vremea potrivita (din punct de vedere meteorologic) si cu atat mai putin timpul necesar.

Si exemple ca acestea mai sunt multe. Amatorii de sporturi sunt sigura ca si-ar dori sa practice ceea ce le face placere economisind din timpul alocat in mod normal pasiunii respective.

Si, revenind la ceea ce spuneam la inceput, astazi este ziua mea norocoasa! Am gasit solutia tuturor acestor probleme si anume Nintendo Wii. Ce este acesta? Cum spun producatorii "Consola Nintendo Wii îti oferă cele mai interesante modalităti de a face miscare atunci când nu ai timpul sau banii necesari pentru a te apuca de un sport. Alături de Wii Sports Resorts si de Wii Fit Plus, consola Nintendo Wii îti oferă sansa de a practica zeci de sporturi în propria sufragerie. Nu este doar un joc! Vei face miscare, îti vei îmbunătăti tonusul muscular si, mai mult decât atât, vei putea juca tenis si bowling, vei trage cu arcul si vei face scrimă cu prietenii."
Image and video hosting by TinyPic

Mai pe scurt cu ajutorul consolei Nintendo Wii putem imbina utilul cu placutul intr-un mod extrem de simplu! Putem uita de banii cheltuiti pe aparatele de fitness costisitoare, de orele petrecute in salile de ...fitness, de plictisitoarea sedere in fata unui computer jucand un joc (evident), ce in acest fel isi pierde tot farmecul si putem incepe sa ne bucuram de tot ceea ce ne ofera aceasta evolutie a tehnologiei, as spune eu.

Cine nu si-ar dori sa joace tenis, bowling, să traga cu arcul, sau să faca yoga în propria sufragerie? Nu, nu astept un raspuns, pentru ca as astepta degeaba. Se intelege de la sine...

Un alt plus adus acestei „sali de fitness”, este numar mare de unitati vandute si anume 22 de milioane. Cu placere constat ca oamenii au inteles despre ce vorbesc...

In sfarsit ai mei pot sa slabeasca... Intr-un mod placut!

Articol scris pentru concursul SuperBlog, organizat de PCNews.

duminică, 15 noiembrie 2009

Am facut un om fericit...


Intr-o zi de toamna insorita, cum de mult nu am mai avut parte prin Pitesti, hoinarind pe strazile orasului, duminica, ma intalnesc cu Giulia (nu cea care canta, cea care nu are nicio legatura cu muzica):
Eu:- Hei! Giulia, buna!
G: - Buna!
O vad cam agitata, uitandu-se in jur...
Eu: - S-a intamplat ceva?
G: - Nu, doar ca sunt cam grabita.
Eu: - Grabita? E duminica! Mai relaxeaza-te fato! Ti-am mai spus asta...
G: - O sa ma relaxez! Dupa ce gasesc afurisita aia de rochie!
Eu: - Rochie? Ei... suna bine!
...
Pentru ce-ti trebuie o rochie?
G: - Pai, sa vezi, peste cateva zile merg la un majorat si am nevoie de o rochita.
Am fost invitata aseara...
Eu: - Majorat? Si mergi fara mine? Te tin eu minte...
Rad...
- Dar e duminica... Tocmai acum te-a apuca si pe tine pasiunea pentru shopping?
Nu e niciun magazin deschis...
G: - Stiu... Dar pana atunci o sa fiu plecata din oras si nu o sa mai am timp sa cumpar una... Si, daca nu am timp, singura varianta ar fi sa o iau pe cea primita de la mama de ziua mea si... in conditile astea mai bine stau acasa!
Eu: - Stiu cum e! Tuturor ni se intampla! Spun eu, usor ironica.
G: - Iti perimiti sa faci misto!
Eu: - OK, OK, iarta-ma!

O vad cam dezamagita...
- Si la cine mergi la majorat?
G: - La Cristi!
Eu: - Aaa... Asta era! Tipul dupa care ti se aprind calcaiele!
G: - Hahaha.
Ajuta-maaaa!
Eu: - Bine. Uite, ca sa nu zici ca nu sunt eu o buna prietena, de ce nu-ti cumperi o rochita de pe Tara Fashion?
G: - Tara Fashion? Ce e asta?!
Eu: - Nu stii ce eeee?! Ma dezamagesti...
Unul dintre cele mai cool magazine online!
G: - Si de ce as cumpara eu rochita de acolo? De ce as cumpara eu orice altceva de acolo?
Eu: - Se vede ca habar nu ai despre ce vorbesc...
G: - Spune-mi tu.
Eu: - In primul rand, este unul dintre cele mai bune magazine, online sau nu. Au o diversitate de stiluri, culori. Nu degeaba este numita "Tara".
Ca sa intelegi mai bine, au pana si un "raion" de "Maternitate". Gasesti tot ce vrei si ce nu vrei: accesorii, pantaloni, bluze, jachete, rochite, de seara, casual, modele unicat s.a.m.d.
G: - Modele unicat? Nu cred ca am mai vazut asa ceva in magazine...
Eu: - Tocmai! Nu ai mai vazut, pentru ca el insusi este unicat.
Are pana si cabina de proba online, catalog, forum, blog. Cu riscul de a ma repeta este chiar o "Tara Fashion".
G: - Foarte interesant... Incepe sa-mi placa!
Auzi... si plata cum se face?
Eu: - Cu ajutorul voucherelor.
Si inca un plus adus acestui... paradis al femeilor, este foarte usor de gasit orice produs ne intereseaza cu ajutorul cautarii avansate de care fiecare vizitator/client se poate bucura...
G: - De asta ai cumpara tu haine de aici?
Eu: - Exact!
Spun eu foarte mandra...
G: - Cred ca as putea sa-ti dau dreptate.
Eu: - Cred si eu... Mai ales ca are ceva de care tu ai nevoie...
G: - Da?!
Ridica uimita din spranceana...
Eu: - Da! Este online!

Zambesc la gandul ca am facut un om fericit.
Zambeste si ea...

Articol scris pentru PCNews.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Povestea lor de iubire...(8)

Nu au mai vorbit. Un timp… un timp in care fata ii simtea lispa, dar ii era bine asa…

Apoi, cand totul incepea sa ia alta intorsatura, cand incepeau sa uite oarecum, sa lase in urma tot ce a fost, au decis sa vorbeasca. Au ramas amici. Sau cel putin asa credeau…
Si desi credeau, mai vorbeau despre ce a fost, de ce a fost asa… Si vorbind si cercetand, fata si-a dat seama ca nu este chiar… asa, dar de ce spusese el ca este asa? De ce spusese “3 luni”? Cand de fapt se parea ca nu fusesera 3 luni…

Desi mai existau unele semne de intrebare, fata a decis sa “ierte“, chiar daca este poate prea mult spus pentru ca nu a reusit niciodata, dar vom vedea.
Si cum am spus, au decis sa treaca peste tot. Au devenit iubiti. Oficial de aceasta data.
Cum a fost? Va ganditi ca fata a fost dezamagita si de aceasta data? Nu. Deloc!
Baiatul se schimbase radical, oricine putea vedea ca o iubeste, cu adevarat. Si ea pe el, la fel de mult. Era… un vis. Inca nu le venea a crede.

Si… a sosit si vacanta de vara. Ei bine, ce aveau sa faca acum? Chiar daca parintii ei nu stiau de relatia lor, fata era convinsa ca nu vor fi de acord. Spuneau ca este prea mica… Si poate era, dar ei nu-i mai pasa de asta. Il iubea! Au decis sa se vada pe ascuns. Nu stateau unul langa celalalt, dar baiatul mai venea din cand in cand la ea, seara. Fata iesea din casa fara sa fie vazuta si mergea sa se vada cu el. Mai rau era ca nu puteau afla nici vecinii ei. Erau atat de … copii. A fost chiar o seara cand fata a trebuit sa se ascunda dupa o masina pentru a nu fi vazuta. Si alta… cand ai ei nu erau acasa. Baiatul a venit cu inca un prieten in acea seara, iar fata cu alte 2 prietene. La un moment dat a trecut cineva si fetele au fost nevoite sa se ascunda intr-o curte… oarecare (stateau la tara). Cainii latrau, dar nu trebuia sa fie vazute… Asa ca au ramas acolo pana cand au fost sigure ca nu vor fi. Apoi se amuzau pe aceasta intamplare…
In cateva cuvinte, desi nu se vedeau des, erau fericiti. Nu se mai certau… Sau cel putin, foarte rar. Se iubeau si asta ii ajuta sa treaca peste tot!

Acum, avea sa vina timpul in care parintii fetei sa afle despre… ei doi. L-au vazut pe baiat si si-au dat seama ca vine dupa fiica lor. Cum era de asteptat, nu au fost de acord. I-au interzis fetei sa se mai vada cu el, i-au spus sa-l lase… Fata a incercat sa le schimbe modul de gandire, vroia cu tot dindinsul ca si ei sa fie de acord. A reusit? Oarecum. Parintii ei nu erau in continuare de acord, insa i-au dat o sansa…

Era… atat de frumos! Erau… atat de indragostiti! Dar problemele nu se terminau aici. Avea sa inceapa scoala…
Fata avea sa se schimbe…


Va urma…

Gandesc la rece!


Pe messenger:
Eu: - BUZZ!!!
Marian: - BUZZ?! Stii ca nu suport zgomotul asta... Nu?!
Este nervos...(emoticon)
Eu: - Tocmai!
M: - Ce vrei?
Eu: - Uf! Ce irascibil esti azi... Bine ca sunt eu bine dispusa.
Buna…
M: - Irascibil? Irascibil spui?!
Buna!
Eu: - Da... Irascibil... Dar mai bine te las...
M: - OK. Iarta-ma! Dar cum as putea sa nu fiu irascibil cu caldura asta care nu ma lasa nici sa gandesc?
Eu: - Adica?
M: - Adica?! Afara sunt 40 de grade si la mine in camera vreo 38...
Eu: - 38?
Rad...(emoticon)
M: - Da. Laptopul asta se incinge mai tare ca o soba… Si cand ma gandesc ca am spus "Este tot ce-mi trebuie!" Offf...
Plange...(emoticon)
Eu: - Pai iesi la o plimbare omule…
M: - Afara? Acum?
Eu: - Da… Undeva intr-un parc, logic.
M: - Cred ca ai dreptate..
Macar tu sa gandesti la rece…
Eu: Evident! Doar tin in brate noul… ASUS K50, IceCool.
M: - Cuuuum?
Se mira...(emoticon)
Eu: Cum ai auzit!
Replic eu foarte mandra...
Acest notebook menţine temperatura suportului pentru mâini cu 25% mai redusă faţă de cea medie a corpului uman, chiar şi după mai multe ore de operare.
M: - Si nu doar atat! ASUS K50 incorporeaza un difuzor Altec Lansing cu sunet SRS surround şi ecran LCD panoramic cu diagonala de până la 17.3. Pe langa asta este echipat cu NVIDIA® GeForce® G102M, care are o capacitate de 512MB de memorie video dedicată. Este pregatit sa ruleze cele mai noi jocuri, experientele vizuale sunt unele de neuitat. Este pregatit pentru orice!
Eu: - Da...
M: - Cum se face, ca tu, desi nu stii nimic despre notebook-uri, le ai intotdeauna inaintea mea pe cele mai bune?
Eu: - Stiu!
Clipesc senzual...(emoticon)
M: - Ce anume?
Eu: - Mai, conteaza ca eu gandesc la rece si tu nu. Daaa?
M: - Mdea...
Eu: - Sac! Sac!
Ma mandresc...(emoticon)

Marian tace...
Eu: - Marian?!
BUZZ!

...

- Sigur! Ai ramas fara cuvinte!

Mdea... Sau poate s-a incins prea tare...
- Maaaaaaarian?!
Clar notebook-ul ala e nociv pentru sanatate...

Liniste...
- Ma lasi sa vorbesc singura?!
Bine ca reusesc eu sa gandesc la rece si nu iti spun ce-ai merita...
Sunt indiferenta...(emoticon)

Articol scris pentru PCNews.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Familia M. si Toyota

Pe parcursul vietii rolurile in familie ale unei persoane se schimba. Persoana... se naste. Din momentul in care se naste este numit "fiu/fiica". Apoi creste, devine adolesccent si vine un moment (cand, depinde de fiecare persoana) in care, fie ca vrea, fie ca nu trebuie sa se maturizeze si sa inceapa sa-si asume altfel de responsabilitati decat cele de dinainte. Se casatoreste si o data cu acest legamant devine "sot/sotie". Apoi, uniunea despre care vorbim are nevoie de ceva solid care sa o mentina. Astfel, apar copiii care si ei la randul lor vor avea parte, in mod normal de acelasi destin (din acest punct de vedere). Sotii devin parinti (mama si tata), apoi bunici si daca au norocul si strabunici. Insa tot acest proces, fie ca este vazut din punctul de vedere al ficei, sotului, mamei s.a.m.d se desfasoara in cadrul unei familii.

Ei bine, de un astfel de proces a avut parte ca orice om si Mihai M. Acum este fiu, sot si tata a 4 minunati (sau nu) copii. O data cu aceste roluri au venit si responsabilitatile, nevoile din ce in ce mai ample si mai numeroase...printre aceste nevoi numarandu-se si necesitatea unei masini family. Ce insemna asta din punctul sau de vedere? O masina incapatoare, eventual cu un portbagaj incapator, care sa ofere siguranta de care fiecare dintre noi avem nevoie, confort. Insa acest lucru nu inseamna ca trebuie sa fie lipsita de atuurile unei masini... bune. Un astfel de atuu poate fi si consumul cat mai mic de combustibil, dar care poate fi incadrat si in ceea ce se cere unei masini de familie.
De exemplu: drumurile la munte cu familia, la mare, excursiile... toate necesita consumul unei anumite valori de combustibil. Daca este un drum mai lung este nevoie de spatiu de miscare. O perioada mai lunga de sedere face indispensabila existenta unui portbagaj incapator pentru bagajele celor 6 membrii ai familiei sale...s.a.m.d.

Si, cum spuneam, a inceput sa caute o masina care sa indeplineasca toate aceste cerinte. A mers in primul stand de autoturisme, a ramas dezamagit. Niciuna din masinile vazute nu l-a convins ca... merita! A mers in al doilea. Masini mai bune, incapatoare, dar cu un consum exorbitant de combustibil. A venit vremea sa-l viziteze si pe al treilea. Consum minim de combustibil, insa masini care nu ofereau siguranta de care el si familia sa aveau nevoie.

In final cand isi pierduse orice speranta de a gasi o masina family pe placul lor, familia M. a dat peste Toyota!Masina de la Toyota, care avea sa le ofere tot ceea ce si-au dorit vreodata, inclusiv cele mentionate mai sus.

Masinile de la Toyota care aveau sa fie mana cereasca pana si pentru al saptelea neam!

Acum tin sa mentionez ca acest articol este scris pentru PCNews!
Imagine uploadata pe ImageSL

luni, 9 noiembrie 2009

Picnicul celor 4 muschetari internauti


Ei bine, scriu acest articol cu scopul de a va informa ca... am fost la picnic! Da! Cum a fost? Numai vorba de aer curat si iarba verde nu a fost acolo... Dar sa va spun.

Aveam planuita aceasta mica excursie, daca pot sa-i spun asa, de mai bine de o saptamana, iar ieri m-am decis ca este timpul sa trec la fapte. Mi-am sunat prietenii.

Prima pe care am sunat-o a fost Deea, cea mai buna prietena a mea. Stiam ca adora... orice fel de excursie/calatorie/plimbare asa ca mai mult ca sigur nu ar fi refuzat. Si asa s-a intamplat. Chiar a fost incantata!
Apoi, pe Iuli. Nici cu el nu a fost foarte greu pentru ca o cam placea pe Deea si i-as fi facut o favoare sa-l invit. Intradevar, prima oara a fost sceptic, dar cand i-am spus cine merge... Uf!
Si in final, nu putea lipsi Marian. Stiti voi, prietenul meu care ma ajuta in tot si in toate, pasionat de tehnica, computere si ce mai e... Dar era o mica problema. Tipul este de treaba, stiam ca o sa ne distram cu el, insa nu este interesat de calatorii/excursii/plimbari, nici de aer curat, iarba verde s.a.m.d si... nici nu place pe nimeni (din cate stiu eu). Cu siguranta ar fi preferat sa stea pe net (internet), asa ca ne trebuia un plan bun, pentru ca daca nu reuseam sa-l convingem din prima, apoi... slabe sanse. Si dupa cateva discutii ne-am decis! Daca tot "ar fi preferat internetul" de ce nu i-am fi adus noi internetul si... la picnic? Exact! Ati ghicit! Mi-am cumparat un router wireless. Si nu unul oarecare, ci routerul portabil wireless 3G-6210n de la Edimax care beneficiaza de o baterie incorporata li_ion, ce iti permite sa il iei pe tine oriunde! O minunatie, dupa cum chiar Marian mi-a spus! Deci el trebuie sa stie mai bine ca oricine...
Il sun! Ii spun despre ce este vorba si inainte sa ma refuse ii strecor si cateva cuvinte despre "Edimax 3G-6210n". Si in clipa urmatoare un strigat se aude din telefon "Merg!"

Super! Acum cei 4 muschetari puteau porni la drum (cei 4 muschetari care mai apoi se vor transforma in altceva, dar vom vedea).
Si... au pornit. Totul bine si frumos... Am ajuns acolo.

Wirelessul se afla la Marian. Am asezat ce era de asezat, ne-am asezat si noi, am discutat, am mancat, si in cateva momente picnicul nostru s-a transformat in ... "Picnicul celor 4 muschetari internauti". Cu Marian langa noi ceea ce trebuia sa fie o relaxare in mijlocul naturii a devenit o obisnuita conectare cu lumea internetului. Muzica, filme, messenger, cele mai noi jocuri... ca si acasa!

In definitiv cu routerul portabil wireless 3G-6210n te poti simti oricand si in orice loc ca acasa!

Acum, tin sa precizez ca acest articol este scris pentru PCNews.

duminică, 8 noiembrie 2009

La Quelle...


La cumparaturi in magazinul Quelle, magazin de haine si nu numai.

Intru. Aspecul general al acestuia, in nuanate de alb si albastru imi da o stare de incredere inca de la inceput. Efectul cromatic creat este unul simplu, linistitor, placut care sigur m-ar face sa ma intorc aici. Dar, inca nu vreau sa ma pronunt. Mai am multe de vazut!

Observ inca de la inceput "Universul marcilor la Quelle: Adidas, Sprit, Explorer, Privileg, Puma, s.Oliver, WEBSCHATZ, y.o.u." precizat undeva la intrare. Ei, asa mai merge! Deja sunt nerabdatoare de a vedea ce o sa mai descopar in continuare.
Privire mi se fixeaza in clipa urmatoare pe "Oferta promotionala", "Lichidare de stoc" si "Oferta saptamanii". "Wow! Au si din astea?" Ador ofertele! ( ma rog... cine nu le adora?)
Acum este timpul sa merg mai departe. Ajung in sfarsit si la ...haine! Haine structurate foarte bine. "Pentru EA", unde evident exista haine pentru persoane de sex feminin, "Pentru EL", haine pentru persoane de sex masculin, "Marimea mea"(unde presupun ca se gasesc haine si pentru cei mai plinuti dintre noi), si "Lumea copiilor", haine pentru cei mici. Intru in raionul unde gasesc haine... pentru mine! Raman placut surprinsa imediat dupa ce imi dau seama ca si aici hainele sunt structurate pe categorii. Se vede ca se implica oamenii astia domn`le! Si inca un lucru ce imi place extrem de mult este diversitatea stilurilor, a culorilor... O minunatie! Se pare ca am timp sa arunc o privire si prin celelalte raioane. Nu raman dezamagita nici aici! Aceeasi organizare, diversitate si stil!

Ei bine si surprizele nu se opresc aici! Observ (din nou) cu placere ca la Quelle se gasesc si "Accesorii pentru locuinta", "Casa si gradina", "Aparate electrocasnice", "Sport si timp liber", dar se pare ca timpul nu-mi mai permite de aceasta data sa imi delectez pupilele cu aceste produse.

Ma indrept spre iesire, dar inainte de asta o plancarda mare pe care scrie "Mirajul Craciunului" imi ia ochii. Acum stau sa ma gandesc si...nu se putea altfel! Altceva? Catalog online, consiliere online. O alta dovada ca exista implicare!

Dar... online? Da! Quelle este un magazin...online!

Articol scris pentru PCNews.

Povestea lor de iubire...(7)

Ce avea sa se intample? Nimic... Timp de cateva luni nu s-a mai intamplat nimic semnificativ. Nici unul nu a inceput o alta relatie. Aveau propria lor "relatie neoficiala" cum ii placea baiatului sa spuna...O "relatie neoficiala" care nu avea o definitie neaparat. Un "te iubesc"(cam des ce-i drept) cate un pupic, sau mai rar un sarut, cate o cearta ca... intre indragostiti. Fata nu era foarte incantata de aceasta situatie, dar nici nu putea renunta la ea. Era...cu el! Oarecum...

Au mai avut tentative de a incheia totul. Dar niciodata n-au putut sa o faca. Pana cand.... intr-o seara, fata vorbeste pe messenger cu cel mai bun prieten al baiatului, Cosmin. Parea o discutie normala: "Buna! Ce faci?" Dar de aceasta data acest personaj incepe sa-i vorbeasca fetei despre relatia pe care o are ea cu baiatul. Ii spune ca ar trebui sa puna piciorul in prag, ca nu este bine ce face, ca baiatul isi bate joc de ea si cel mai dureros "Daca va vede cineva ca va sarutati si te intreaba de cat timp sunteti impreuna ce ii vei spune? <>" Deja avea prea multa dreptate. Si pe masura ce discutau avea... mai multa. La un moment dat, cand venii vorba despre asta, ii spune ca el a stat cu fosta lui iubita aproximativ 4 luni si nicidecum o luna jumatate cat stia ea. A fost ca o lovitura "sub centura". Dar nu putea crede atata timp cat baiatul ii spusese "ca o iubeste si ca nu ar face nimic care sa o raneasca". I-a spus. Iar el la randul sau i-a promis ca o sa-i dovedeasca. Mai apoi, ii spune sa intre in computerul sau (cu un program special pentru asa ceva). Zis si facut. Intra! Cosmin purta o discutie cu personajul in cauza. Cu baiatul. Incepu sa-l intrebe despre fata. Nu dadea raspunsuri clare, spunea ca nu are chef. Il intreaba si cat timp a stat cu fosta lui prietena (Roxana se numea, daca inca nu v-am spus). Se eschiveaza, spune ca nu stie exact si in final, raspunsul sau a fost "3 luni". "What?!" Nu se putea. Fetei nu-i venea sa creada, inca nu realiza. Usor, usor vorbind cu baiatul (Cosmin de aceasta data) incepuse sa-si dea seama de ce se intampla. O durea, tare, dar nu atat de tare cum ar fi durut-o daca nu era Cosmin pentru a incuraja-o. Nu stia daca are vreun scop si "de ce i-ar fi facut asa ceva celui ma bun prieten al lui?" Stia doar ca trebuie sa-i fie recunoscatoare. Facuse multe pentru ea. Fusese singura persoana care reusise sa-i deschida ochii. Si, ciudat, o durea, dar de aceasta data nu se mai simtea daramata se simtea libera, simtea ca toate sentimentele care o macinasera pana in acel moment dispareau si se transformau usor, usor in... ura!

Atunci, a decis sa termine cu totul! A doua zi nu a mai vorbit cu baiatul. Simtea ca este in stare sa uite definitiv de el. Cum a observat aceasta schimbare, baiatul a inceput sa se intereseze, sa incerce sa afle ce se intampla. Nu primea raspunsuri clare. Doar "cum ai putut? de ce? nu as fi crezut niciodata ca vei face asa ceva", de la fata, si nici de la ceilalti nu reusise sa afle ceva concret. Acum, rolurile incepusera sa se schimbe putin. Ea canta si el dansa pe muzica ei.

Fata era decisa! Intre ea si baiat nu urma sa mai fie nimic, chiar daca el ii spunea "chiar vroiam sa-ti spun ca te iubesc si ca vreau sa fiu cu tine". Nu o misca cu nimic. Nu putea spune ca il ura, pentru ca totusi avea o mica indoiala in suflet, unele intrebari la care insa nu aflase raspunsul si in plus baiatul acum ii arata ca o iubeste, era altfel, se implica, vroia cu tot dinadinsul sa afle ce se intamplase. Fata il vazu acum cum nu-l mai vazuse niciodata, dar... era indiferenta. Deja nu mai conta! Deja facuse prea multe sa mai poata ierta.

Apoi, baiatul s-a dat batut. Desi banuia ce credea fata, nimeni nu-i confirma nimic. Din exterior era ca un chin, din interior... nimeni nu stia ce simtea intradevar. Au pus capat! Despre iertare in adevartul sens al cuvantului nu urma sa mai fie vorba vreodata si totusi...


Va urma...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Undeva prin 2029...

Undeva prin anul 2029... Un copil sprinten cu privirea patrunzatoare, de vreo 0,14 ani, pe nume Martianul J.23... hoinarea pe minunata si plina de viata planeta Marte. Un gand il framanta. Privea soarele colorat puternic in nuante de rosu si stele albastre pe cerul galben, intrebandu-se "De unde vin toate astea? Ce sunt ele?" Era captivat, de parca ar fi fost prima oara cand le vedea! Mergea in continuare privind in sus...mergea...mergea pana cand cazu! Cazu pe o gramada de norisori pusa in mijlocul drumului. Cand ridica capul, un om cu doi ochi in loc de trei, cum era normal, cu o gura in loc de doua si mai mult, cu o constructie extrem de ciudata, de genul: picioare, trup, maini, gat si cap ii aparu in fata ochilor (a doi dintre ei, pentru ca unul se afla in spate), care il intreba:
- Copile, ce s-a intamplat?
Ii intinse o mana si il ridica.
- Am cazut, replica copilul usor nedumerit.
- Of... neatentia asta!
Martianul J.23 ii spune motivul pentru care nu fusese atent...
- Ooo... in sfarsit un copil interesat de aceasta stiinta! Pentru ca, asta este...o stiinta!
Copilul, nestiind ce sa-i spuna, schimba subiectul, intreband:
- Tu de ce arati asa?
- Pai...arat asa pentru ca nu sunt de aici. Eu locuiesc in nordul lui Marte. Acolo, oamenii arata...ca mine!
- Aaa...Am inteles! spuse micutul zambind.
- Eu ma numesc Eric. Numele tau care este?
- Martianul J.23! Auzi... Eric e un nume de cod? intreba in soapta.
- Nu! Este numele meu.
Baiatul izbucneste in ras:
- Ce chestie... Si spuneai ca poti sa-mi explici de unde vin toate astea? zise redresandu-si vocea.
- Sigur... Daca esti interesat. Vino cu mine!
Si o lua inainte cu Martianul J.23 in urma sa...
La un moment dat, ajung in fata unui ecran micut si de indata cum il vazu, copilul striga...
- Asta este un computer! Cat mi-as dori si eu unul. Pacat ca ai mei nu sunt de acord cu astfel de obiecte...
- Nu au de ce sa nu fie. Este un...obiect, cum ii spui tu, care poate face multe spuse acesta luand in mana o telecomanda. Apasa pe un buton si in momentul urmator ecranul se facu de 10 zilioane de ori mai mare.
- Wow! Striga baiatul din nou, facand cativa pasi in spate.
- Ti-l prezint pe COSMOS. Este cel mai bun din toate megacomputerele care au existat vreodata si... cel mai...mega.
- Si din care vor exista vreodata!
Se auzi o voce din interiorul ecranului.
- Ce a fost asta? spuse baiatul sarind ca ars.
- Eu, COSMOS.
Martianul J.23 inghitii in sec.
- Nu te speria... COSMOS poate, ca si tine, sa vorbeasca. Adica este un megacomputer vorbitor.
- Daaa?
Era in continuare surprins, dar se linistise.
- Daaa! Si pot vorbi atat de tare...incat sa se auda in toata planeta Marte si... pe langa asta am vazul si auzul foarte dezvoltate. Mintea mea poate retine pana la 851961615946509291101649,0274805199 informatii. In cateva minisferturi de milisecunde pot calcula orice... inclusiv distanta de la pamant la cer. Sunt fenomenal! Sunt COSMOS!
Copilul era din ce in ce mai minunat de ceea ce vedea si auzea.
- Si poti calcula si...
- Ce anume?
- Si... cat timp am sa vietuiesc eu? Spuse baiatul ridicand din spranceana.
- Da!
- Cat?!
...
- Mult!
Eric intrerupe discutia:
- COSMOS, micutul Martian J.23 vrea sa afle ce este soarele, ce sunt stele si cum se formeaza ele.
- Da COSMOS...te roooog! Replica copilul afisand o expresie atat de inocenta...
- Daca vreau! Se auzi aceeasi voce din ecran...
- COSMOS, termina!
- Poftim?
- Iarta-ma COSMOS, nu am vrut sa o spun asa...
Se pierde daca tipi la el, sopteste Eric catre baiat.
- Ma rog, am sa o fac si pe asta. Se auzi din nou COSMOS, cu o voce usor ironica.
In momentul urmator, ecranul emana o lumina stranie extrem de puternica.
- Eric, asta este tot o megalumina?
- S-ar putea spune si asa...
- Acum ce se va intampla, ce se va intampla?
- Vei vedea, doar daca vei gasi butonul potrivit. Tu trebuie sa-l gasesti!
Micutul se apropie sfios de megatastatura din fata sa. Se uita cateva secunde si spuse:
- Asta e! Apasand pe o tasta pe care scria "Hai intra!".
- Bravo! Aceea este! Acum pune-ti acesti ochelari deoarece lumina va deveni din ce in ce mai puternica si va fi imposibil sa privesti cu ochiul liber.
Baiatul isi pune acei ochelari "atat de ciudati"...
- Perfect! Acum ia un loc si priveste.
In clipa urmatoare doi norisori in forma de scaune isi facu aparitia. Cei doi se aseaza.
COSMOS isi arunca razele spre cer. Soarele si stelele coborara usor spre el...

Acum COSMOS era cerul si totul in jur se intunecase! Martianul J.23 era si de aceasta data fascinat. In secundele urmatoare, cerul si stele incepu sa se dilate, sub privirea curioasa a copilului si se retrag in adancul ferestrei luminoase, acum, pe post de...cer!
- Ce o sa se intample acum? Ce o sa se intample?
Zise baiatul tragandu-l de maneca pe Eric.
- Acum vei vedea cum s-au format.
Si asa se intampla... Zizilioane de particule miniminuscule isi facu aparitia pe cerul improvizat... explozii, lumini, efecte... Si intr-un final soarele si stelele! Tot acest proces dura timp de aproximativ 2 ceasuri.
- Wow! A fost... minunat! Spuse baiatul, care nu-si putea dezlipi privirea de pe ecranul luminos.

Soarele si stele iesira din interiorul lui COSMOS si mersera inapoi, pe cer, Se facu zi!

- Ei, bine baiete acestea au fost raspunsurile la intrebarile tale. Desigur ca tot acest proces dureaza zilioane de catralioane de ani... Dar noi nu avem tot acest timp!
- Desigur ca nu. Spuse Martianul J.23 in continuare incantat.
- Acum este deja tarziu, trebuie sa mergi acasa.
- Asa este. Multumesc mult! Si tie COSMOS!
- Cu mare placere, se auzi Eric si Cosmos in acelasi timp.
- Sa mergem, am sa te conduc.

Si plecara... Liniste abosluta...
La un moment dat, copilul il inghionti cu cotul si sopti:
- Ce a fost asta?
La care Eric, mandru, cu zambetul pe buze, spuse:
- Noul megacomputer de la ASUS!

Linistea se asterne din nou... Zecile de mii de catralioane de zilioane de trilioane de intrebari incepeau sa reapara in mintea copilului... Ca si cum nu ar fi disparut niciodata!

La sfarsit tin sa precizez ca acest articol este scris pentru PCNews.

vineri, 6 noiembrie 2009

Unde ma poarta pasiunea pentru gaming ?


Ziua 2, acasa la Marian:

Eu: - Buna Marian!…Ei, tot in fata computerului esti?
M: - Buna! Dupa cum vezi…
Eu: - Mai relaxeaza-te omule!
Ma priveste cu indulgenta si imi spune:
M: - Ceea ce nu stii tu este ca eu nu fac nimic altceva decat sa ma relaxez.
Incerc sa fiu indiferenta si sa nu-i dau dreptatea pe care, fie vorba intre noi, ar fi meritat-o.
Liniste… O liniste de care profit sa vad ce jocuri noi mai are si incep sa-i cotrobai prin CD-uri. Dupa, radicand privirea raman “cu gura cascata” cum s-ar spune.
Eu: - Mariaaaaan! Asta e nou?!
Un notebook cu un design mirific, nou-nout, dupa cate se parea, isi impunea drepturile pe biroul sau, pe care ieri era asezat un computer batranel ce se chinuia sa faca fata…
M: - Ei, ma bucur ca l-ai remarcat! Este nou, intradevar! E o bijuterie!
Eu: - Este! Cel putin exteriorul…
Ma intrerupe:
M: - Exteriorul? Nicidecum… Stii ce este asta?
Eu: - Da… Un notebook.
M: - Nu, este o bestie!
Eu: - Cred ca jocurile ti-au afectat creierul… spun eu, cu o expresie ironica pe fata.
M: - Poate! Exclama razand. Dar asta sigur este o bestie!
Raman putin nedumerita…
M: - Ti-ai dorit vreodata sa simti ca esti una cu jocul? Ca esti acolo? Ca nimic nu mai exista, decat tu si… el? Ca participi? Ca esti un personaj a ceea ce vezi in fata ochilor? Ca poti controla totul?
Devin serioasa…Era prea implicat.
Eu: - Da… Stii…
M: - Ei bine, acum poti sa simti! Pentru ca ceea ce privesti acum… poate! Este noul ASUS G60J.
Eu: - Poate? Ce anume?
M: - Inca nu ai inteles? Este pur si simplu definitia gamingului. Este pur si simplu tot ceea ce poti sa-ti doresti!
Eu: - Marian, stiu ca esti un tip mai nostalgic de felul tau, dar poti fi mai explicit, te rog?
M: - Explicit? Pot, dar nu sunt foarte sigur ca ai sa intelegi… Hai sa o luam altfel! Stii ce il face special?
Eu: - Ascult.
M: - In primul rand este special prin natura lui. Este un notebook.
Eu: - Da! Si il poti lua oriunde cu tine! :D
M: - Da…
Rade…
M: - Apoi, este primul notebook din Romania cu procesor i7.
Eu: - Si? Asta e tot ?
Observase ca nu stiu de ce anume vorbeste, dar continua…
M: - Nicidecum. O placa video NVIDIA GTX 260M cu 1GB VRAM, memorie RAM de 4 GB si un ecran HD cu diagonala de 16 inci completeaza aceasta… definitie a gamingului, cum spuneam. Imaginile redate sunt clare şi au culori vibrante. În privinţa sunetului, difuzoarele Altec Lansing® certificate Dolby® 2 Home Theater oferă o experienţă audio cinematică ce adaugă o notă de realism filmelor, clipurilor video şi jocurilor. Si poate, cel mai important,…sau cel putin pentru mine, continua acesta, este proiectat pentru a oferi ore întregi de divertisment.
Eu: - Wow…
Raman putin pe ganduri…
Eu: - Stii… Deja ma imaginez in mijlocul naturii, cu acest notebook in brate, pe care ruleaza de la traditionalele Super Mario si Tarzan…. pana la SIMS, NFS (da, joc si din asta :D) s.a.m.d, in masina, in tren, in dormitor… Ar fi…
M: - Ar fi! Ai atata dreptate…
Fara sa observ ca a spus ceva, continui…
Eu: - Intr-o lume virtuala! O lume a tuturor posibilitatilor… O lume a viselor!

Linistea se asterne… Nici unul din noi nu realizase inca despre ce vorbesc…

joi, 5 noiembrie 2009

Un salt al tehnologiei


Dna director a scolii "I.C. Petrescu", Tudosescu Cristina:
"Dragi elevi si profesori, deasemenea, cu ocazia acestei zi, tin sa va informez in legatura cu o noua initiativa a scolii noastre, in colaborare cu primarul comunei Stalpeni, Ion Popa si inca un sponsor, care va fi dezvaluit, imediat dupa ce vedem despre ce este vorba..."
Un elev mai glumet, se aude din spate: "Hahahaha... alta?" Toti ceilalti elevi de langa el izbucnesc in ras. Domnii profesori incearca sa faca abstractie de acest moment si se continua... "Cum spuneam. Este vorba de o noua initiativa, ce va asigur ca o sa va placa. O data cu trecerea anilor, s-au inregistrat importante cresteri in toate domeniile am putea spune. O data cu trecerea anilor, oamenii au evoluat... noi am evoluat! Ei bine, aceasta evolutie, a facut evident, ca lucrurile care depinde de cunostiintele noastre, sa se schimbe si ele. Astfel, tehnologia, unul din aceste lucruri, a avut parte de importante salturi, ajungandu-se la ceea ce este astazi. Ce este astazi? Dupa parerea noastra, o perioada de varf a tot ceea ce tine de aceasta tehnologie.
De exemplu, Robert, dupa cum vad dai semne ca nu prea esti intersat de fenomenul despre care vorbim (baiatul nu avusese stare niciun moment), asa ca... mai bine, spune-ne tu: Daca ai avea un eseu de facut de unde ai prefera sa te documentezi? Dintr-o carte? Sau de pe internet?" Usor rusinat, raspunde: De pe internet. " Evident, spuse dna directoare, care, era si profesoara de limba romana. Nu spun ca o carte nu ne poate ajuta, nicidecum, pentru ca <>, spun doar ca, uneori, ne este mai la indemana internetul, chiar daca cartea ne-a fost de mare folos atunci cand inca nu auzisem de acest <>, impropriu spus. Acum, sa vedem, Maria, dupa ce te-ai documenta in privinta eseului pe care il ai de facut, ai prefera sa-l scrii de mana, sau la computer?" La computer! Striga Maria, foarte mandra de raspunsul sau. " Banuiam! Spuse profesoara cu zambetul pe buze.

Deci... va intrebati despre ce este vorba. Asa-i?" Daaaaa! Se aud elevii in cor. Deja se putea observa interesul acestora pentru ceea ce se vorbea, pana si la cei mai <> dintre elevi. "Ei bine, este vorba de o Olimpiada la Informatica. In scoala noastra s-au organizat mai multe olimpiade de: limba romana, matematica, engleza, franceza, geografie s.a.m.d si ne-am gandit << De ce nu s-ar
organiza si una de informatica, avand in vedere ca sigur v-ati descurca?>>" Pe fetele copiilor deja se putea observa o urma de dezamagire, dar inainte ca cineva sa spuna ceva, dna director o ia inainte: "Si asta nu este tot!" Zambetele incepeau parca sa reapara... " Nu va fi o olimpiada obisnuita si plus de asta se vor da premii. Adica, olimpiada consta intr-o ora deschisa la care pot participa cei interesati, se va discuta pe tema: "Importanta computerului in viata mea", iar cele mai interesante argumente vor fi premiate de catre juriu. Premile sunt..." Tensiunea devenea din ce in ce mai apasatoare... "3 procesoare de ultima generatie oferite de AMD! Si anume:

AMD Athlon™ 64 X2 775:
Image and video hosting by TinyPic

AMD Phenom™ II X3 740:
Image and video hosting by TinyPic

AMD Phenom™ II X4 820:
Image and video hosting by TinyPic"

Elevii se ridicara in picioare...
In momentul urmator se auzi unul dintre profesori:
"Daca nu as fi vazut fetele astea, as fi trait degeaba..."

Liniste...

Acum, tin sa precizez ca acest articol este scris pentru PCNews.