Povestea lor de iubire...(2)

[...] Dupa ce s-au vazut, ca in fiecare seara de altfel, si in seara aceea au vorbit pe messenger.Totul decurgea normal...pana cand au inceput sa vorbeasca de momentul in care s-au vazut fata in fata.

Fata era cam retinuta.Era o discutie ca oricare alta,gandea ea si nu mica i-a fost surprinderea cand a observat ca nu era tocmai asa.Baiatul incepuse sa-i spune cat de frumoasa este si cat de diferita fata de ceea ce vazuse el in poze, ca s-a inselat cand a spus sa nu-si faca sperante,intr-un cuvant ii dadea de inteles ca o place si ca poate fi ceva intre ei.Ea nu prea intelegea,vroia sa para indiferenta,dar inima sa nu era tocmai indiferenta.Simtea cum pulsul incepe sa-i creasca, era o senzatie ciudata, dar nu putea sa arate vreo slabiciune.De ce? Pentru ca era dezorientata, il cunostea cat de cat pe baiat si stia ca nu era,nici acum nu este de fapt, tocmai adeptul "dragostei la prima vedere". Gandul acesta ii distrugea orice sentiment de fericire pe care ar fi putut sa-l simta.Pacat...insa nu putea avea incredere in el.Simtea asta.

Ziua urmatoare,din nou la scoala.Urma sa-si vada iubitul, insa nu era foarte sigura ca vrea acest lucru.De un singur lucru era sigura: cuvintele baiatului avusesera o influenta asupra ei,asupra a ceea ce simtea.Prietena ei cea mai buna,cum stia totul despre ea,era normal ca deja aflase intamplarile din seara trecuta.Glumeau pe tema asta(chiar daca bataile din ce in ce mai rapide ale inimii fetei nu erau in mod sigur o gluma), o tachina usor,dar ea dadea intotdeauna un raspuns ferm: "Nu se va intampla!" nu stia de ce spunea asta...parea atat de sigura pe ea,insa in adancul sufletului stia ca fermitatea si hotararea nu erau deloc punctele sale ferme in acele momente.Nu vroia nici in ruptul capului sa recunoasca, sa-si recunoasca ei, ca incepuse sa-l placa.

Au continuat sa vorbeasca despre asta,se mai vedeau...tensiunea dintre ei se simtea din ce in ce mai mult,sau poate ca doar fata o simtea...vedea si ca ea se implica mai mult decat el.Nu-i placea deloc,insa lucrurile avansau in continuare,erau deja exterm de apropiati,incepuse sa nici nu mai conteze cine se implica mai mult si cine nu.Era fericita!Insa uitase un "mic"amanunt.Prietenul ei. Hotarase! Trebuia sa-i spuna ca nu mai pot continua. Insa nu a reusit sa o faca...el,iubitul ei, aflase deja ce se intampla.Nu a vrut sa vorbeasca cu ea atunci. Fata deja se simtea fara obligatii , era fericita, insa se gandea ca nu e bine sa procedeze asa.Partea buna e ca nu a ramas cu constiinta incarcata,pt ca dupa mult timp a reusit sa vorbeasa cu el,sa-i explice si sa aiba bucuria sa afle ca el nu-i purta ranchiuna.Atunci oricum nu-i mai pasa.Urma sa-l aiba pe EL...


Va urma.