duminică, 27 septembrie 2009

SuperBlog 2009

SuperBlog 2009 este un concurs peste care am dat din intamplare. M-am informat in legatura cu ce presupune si...imi place!Am sa particip si eu! Chiar daca nu am blogul de mult timp(sper ca asta sa nu fie o problema).

Am inteles ca s-a desfasurat si in anul 2008 si ca s-au castigat bani...premii.Mi-ar placea sa castigat ceva,dar daca nu va fi asa macar stiu ca am incercat...mai ales ca imi plac foarte mult concursurile(sunt foarte competitiva;)) ) si totusi...macar experienta sunt sigura ca voi castiga!:D


Ps: Nu doar bloggerii pot castiga ci si cititorii si comentatorii unuia din blogurile participante.
Mai multe detalii pe: PCNews

Urati-mi bafta!:D

miercuri, 23 septembrie 2009

Povestea lor de iubire...(2)

[...] Dupa ce s-au vazut, ca in fiecare seara de altfel, si in seara aceea au vorbit pe messenger.Totul decurgea normal...pana cand au inceput sa vorbeasca de momentul in care s-au vazut fata in fata.

Fata era cam retinuta.Era o discutie ca oricare alta,gandea ea si nu mica i-a fost surprinderea cand a observat ca nu era tocmai asa.Baiatul incepuse sa-i spune cat de frumoasa este si cat de diferita fata de ceea ce vazuse el in poze, ca s-a inselat cand a spus sa nu-si faca sperante,intr-un cuvant ii dadea de inteles ca o place si ca poate fi ceva intre ei.Ea nu prea intelegea,vroia sa para indiferenta,dar inima sa nu era tocmai indiferenta.Simtea cum pulsul incepe sa-i creasca, era o senzatie ciudata, dar nu putea sa arate vreo slabiciune.De ce? Pentru ca era dezorientata, il cunostea cat de cat pe baiat si stia ca nu era,nici acum nu este de fapt, tocmai adeptul "dragostei la prima vedere". Gandul acesta ii distrugea orice sentiment de fericire pe care ar fi putut sa-l simta.Pacat...insa nu putea avea incredere in el.Simtea asta.

Ziua urmatoare,din nou la scoala.Urma sa-si vada iubitul, insa nu era foarte sigura ca vrea acest lucru.De un singur lucru era sigura: cuvintele baiatului avusesera o influenta asupra ei,asupra a ceea ce simtea.Prietena ei cea mai buna,cum stia totul despre ea,era normal ca deja aflase intamplarile din seara trecuta.Glumeau pe tema asta(chiar daca bataile din ce in ce mai rapide ale inimii fetei nu erau in mod sigur o gluma), o tachina usor,dar ea dadea intotdeauna un raspuns ferm: "Nu se va intampla!" nu stia de ce spunea asta...parea atat de sigura pe ea,insa in adancul sufletului stia ca fermitatea si hotararea nu erau deloc punctele sale ferme in acele momente.Nu vroia nici in ruptul capului sa recunoasca, sa-si recunoasca ei, ca incepuse sa-l placa.

Au continuat sa vorbeasca despre asta,se mai vedeau...tensiunea dintre ei se simtea din ce in ce mai mult,sau poate ca doar fata o simtea...vedea si ca ea se implica mai mult decat el.Nu-i placea deloc,insa lucrurile avansau in continuare,erau deja exterm de apropiati,incepuse sa nici nu mai conteze cine se implica mai mult si cine nu.Era fericita!Insa uitase un "mic"amanunt.Prietenul ei. Hotarase! Trebuia sa-i spuna ca nu mai pot continua. Insa nu a reusit sa o faca...el,iubitul ei, aflase deja ce se intampla.Nu a vrut sa vorbeasca cu ea atunci. Fata deja se simtea fara obligatii , era fericita, insa se gandea ca nu e bine sa procedeze asa.Partea buna e ca nu a ramas cu constiinta incarcata,pt ca dupa mult timp a reusit sa vorbeasa cu el,sa-i explice si sa aiba bucuria sa afle ca el nu-i purta ranchiuna.Atunci oricum nu-i mai pasa.Urma sa-l aiba pe EL...


Va urma.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Povestea lor de iubire...(1)

Este o poveste a doi tineri ce se iubesc...demna de tiparit in minte si in suflet.Cu multa suferinta,multa...durere,drama,lacrimi.Dar iubire?Mai multa!

Totul incepea frumos.Fata era mai micuta decat baiatul...diferenta de 4-5 ani. Era foarte matura pentru varsta ei,o fire deschisa cu cei in care simtea ca poate avea incredere, o fiica si o eleva exemplara, daca ne luam dupa spusele parintilor si a profesorilor, care lua intotdeauna doar note bune,dar era foarte sensibila,plangea des,din nimicuri nu s-a gandit niciodata sa-si pastreze lacrimile pt ce urma sa vina,dar pe de alta parte era si vesela,optimista,ambitioasa,avea incredere in ea...o fire schimbatoare.Multi o vroiau,putea sa aiba orice baiat dorea si ii placea la nebunie, avusese multi iubiti, la care chiar tinuse,sau cel putin asa credea,pt ca mai tarziu avea sa afle ce este adevarata iubire.Era frumoasa si inteligenta...Baiatul era la fel de frumos,dar era unul din acei vagabonzi care nu iubise niciodata cu adevarat,il interesa altceva la o fata, putea sta si cu mai multe o data si nu se gandea niciodata ca acele fete pot suferi,poate nu ar mai fi continuat asa daca si-ar fi dat seama de acest lucru,deoarece credea ca si ele gandesc la fel...ca nu pun suflet.Nici una nu fusese capabila sa-l faca constient de contrariul acestui lucru,poate chiar asa era.Poate,poate...Ii placea anturajul si nu prea era interesat de scoala,dar era istet, priceput si avea un suflet bun in realitate,lucru ce avea sa fie aflat mai tarziu.La fel ca si fata era foarte dorit...

Prima oara au vorbit pe messenger,afland ulterior ca invata in acelasi liceu.Discutau deschis.Fata incepuse sa-l placa,o atragea ceva la el,dar era sceptica pentru ca baiatul ii spusese sa nu-si faca sperante.De ce?Niciodata nu a aflat.Poate ca se gandea ca era prea mica,sau poate ca si el era dezorientat,inca nu o cunoscuse in realitate.Nici nu a stat sa se gandeasca prea mult,intre timp ea si-a facut un alt iubit,nu era ceva important...niciunul nu se implica prea mult.

Venise si ziua in care aveau sa se cunoasca.S-au zarit prin scoala,fata nu zisese nimic,el o privea insistent.Intr-un final a zis"buna",a salutat si baiatul,iar ea si-a continuat drumul.Nu se gandise prea mult la acest lucru,avea un prieten totusi...Si nu se gandise nici la faptul ca baiatul nu era de aceeasi parere...


Va urma.

joi, 17 septembrie 2009

Despre negativim

Nu stiu cum vreau sa incep acest articol, sau cum o sa-l termin, stiu doar ca tin cu tot dinadinsul sa va impartasesc si voua un lucru ce chiar m-a impresionat(in sensul bun).


Asa...Acum ceva timp citeam un articol pe "Am blog"(link catre articol) care, cum spuneam, mi s-a parut exceptional, in special tema abordata , dar si felul in care este scris, mi-a placut si structura blogului, originalitatea si diversitatea articolelor.Mi-a placut...mult si chiar vi-l recomand:) (precizez ca nu cunosc autorul/autoarea si nu este niciun fel de "reclama mascata").
Si ca tot vorbeam de originalitate, subiectul articolului este chiar unul pe care nu am vazut sa se puna mare accent, dar dupa parerea mea unul de o mare importanta. "De ce ne place sa fim negativisti?"...Se vorbeste in special despre problema comentariilor negative pe bloguri ce sunt mult mai numeroase decat cele pozitive, despre dorinta si usurinta omului de a aduce o critica, in locului unei 'remarci pozitive",cum spune si autorul, sau poate chiar unei laude.Chiar daca se poate...nu se vrea!Chiar daca se merita...nu se recunoaste!

Eu, personal,as aduce in discutie si ceea ce reprezinta negativismul in viata de zi cu zi.V-ati intrebat vreodata cum ar fi daca l-am da macar putin la o parte?Daca in loc sa spunem"si daca nu voi reusi?" am putea sa spunem "si daca voi reusi?",sau "voi reusi!"?Oamenii chiar sunt "programati" intr-un fel sau altul sa gandeasca negativist sau este vorba de dorinta noastra absurda de "a pune raul inainte"? De a subestima tot ce ne inconjoara...chiar si pe noi? Raspunsul se afla in interiorul fiecaruia...in interiorul tau! Sunt sigura ca atunci cand inima ta si doar ea va gasi adevaratul raspuns va regreta ca nu si-a pus intrebarea aceasta mai de mult.

Si acum chiar daca ocolim putin subiectul principal,as vrea sa mai spun ceva,sa mai pun o intrebare mai exact...Oare la acest gen de gandire contribuie si criticile?Oare?...Vrei un sfat?Chiar daca nu-l vrei o sa ti-l dau.Poate,totusi te va ajuta.Incearca sa iei toate criticile ca unele constructive...idei ce te ajuta sa fii mai bun.Si...renunta la a mai critica ci spune partea buna a lucrurilor(desi uneori o critica ajuta mult,si nu,nu ma contrazic pentru ca este vorba de una din acele critici spuse cu cap nu doar de dragul de a nu fi de acord...cel putin pe mine).Stiti vorba aceea: "Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face!":)

SUNT DE ACORD! Tu esti?

miercuri, 16 septembrie 2009

Perla zilei

Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvant atunci cind a spus:"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!"Dovada ca astazi cel mai intalnit nume este Popescu.

Sursa

marți, 15 septembrie 2009

Este toamna...


Vara s-a retras usor...din septembrie,din punct de vedere calendaristic,pentru ca vremea nehotarata si-a facut aparitia inca din august...

Astazi este 15 septembrie, ziua in care intradevar un vant potolit aduce miresme mai puternice ca de obicei,iar posomorata toamna cheama copiii,entuziasmati sau nu,la scoala.I-a chemat...pentru ca este deja seara.O seara usor melancolica din motive necunoscute...poate din cauza imaginii ramurilor impodobite de culoare si lumina, a copacilor goi, desfrunziti, si a covorului fosnitor aramiu...sau poate nu,desi imi este
imposibil sa fiu indiferenta.
Privesc afara prin geamul trist si el parca,caruia ii lipseste atingerea violenta,dar placuta a razelor de soare...cu personalitate!Acum nu mai are parte decat de o atingere delicata de la un soare palid si nehotarat si cum noaptea si-a asternut podeaua peste intreg tinutul,care ma duce cu gandul la pustiul ce ne va invalui sufletul si va domni peste el cand va simti atingerea fulgilor catifelati de nea, vad doar forma copacilor imensi si fiorosi cu o oarecare lumina provenita din luna zambareata ascunsa printre norii plumburii...incruntati.Atat, dar pot simti racoarea care invaluie fereastra de cealalta parte. Culori nu pot distinge,insa am deja in minte frunzele de nuante ruginii,iar fosnetul lor pe care parca il aud imi invelesc mintea si inima intr-o stare ciudata,intalnita doar atunci cand ma simt goala pe dinauntru,rar.

Nu stiu de ce,dar nu e bine...Ceva lipseste.E frumos,dar ciudat...o atmosfera distincta,ce ma sufoca, nici nu stiu daca metaforic sau nu.Niciodata nu mi-a placut toamna,dar acum este altfel!...Mai bine incerc sa dorm,dimineata voi gandi mai limpede.Incerc...incerc,nu pot!
O adiere de vant rece,cruda imi patrunde corpul si imi atinge fata, buzele...In casa.

Visez?


Sursa poza

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Cum salvez pozele de pe Hi5?

Dupa ce am facut introducerea, in articolul anterior, acum este timpul sa ne apucam de treaba!



Dupa cum bine stiti, mai nou, cei de la Hi5 au facut in asa fel,mai exact,acestia au introdus un Script Java,incat pozele(de pe Hi5 bineinteles) sa nu mai poata fi salvate...spre disperarea fetelor care nu-si pot pastra conturile atata timp cat nu pot avea pozele cu baietzii frumosi pe propriul pc( cum spunea una din ele pe un forum.:))....).Sau cel putin au incercat,deoarece deja exista o multitudine de solutii la aceasta problema, sa-i spunem.

Aici,va voi prezenta una din cele mai simple,dupa parerea mea:
Pasul 1: In pagina in care se afla poza(nu pe poza,ci in locul in care apare sageata in loc de mana), apasati Clik Dreapta -> View Source(Vizualizare Sursa);
Pasul 2: In continuare se va deschide un document in notepad.Apasati CTRL+F si scrieti in casuta care apare "jpg",ce reprezinta extensia link-ului pozei,dupa care dati ENTER sau "urmatorul gasit"(in caz ca nu va dati seama;)).);
Pasul 3: Acum nu va mai ramane decat sa copiati link-ul(care tine de la "http"pana la "jpg") in casuta de cautare din Internet Explore ,iar de aici poza merge salvata cu Clik Dreapta -> Save image as.
Page 4: In final rezultatul este ca va puteti pastra conturile de Hi5,deoarece puteti avea pozele cu baietii/fetele frumoase(pitipoance,cocalari...depinde de caz:D) in propriul pc;)).

Si,pentru ca tot am vorbit despre asta,mai exista un site(clik aici)cu ajutorul caruia poti copia toate pozele de pe Hi5-ul unei persoane in doar cateva secunde prin primire unui link,sau cel putin asa promite,deoarece eu nu l-am testat.In momentul in care am introdus emailul si o adresa de hi5 mi s-a spus ca"Trebuie sa iti faci cont pe HEYO.ro sau sa fii logat ca sa poti face backup unui profil HI5Inregistreaza-te si poti downloada oricate profile daca faci puncte."In caz ca va intereseaza puteti sa vedeti despre ce este vorba.:)

Despre blog...

Buna!Acesta este primul articol al blogul"De la pamant la cer!" si sper ca va face o impresie buna in legatura cu ceea ce urmeaza a fi...:P.

Deci,sa incepem prin a specifica in ce masura(sau nu) il reprezinta numele.Eu as raspunde..."putin,dar mult".De ce?Pentru ca nu l-am ales gandindu-ma ca acesta trebuie neaparat sa reprezinte continut blogului, pur si simplu am vazut aceasta expresie(pentru ca de fapt asta este),si...mi-a placut!Poate pentru ca suna usor metaforic(da...si asta imi place)?Nu stiu,dar nu mica mi-a fost uimirea cand am observat ca...merge,se potriveste!Pentru ca,am facut blogul cu gandul ca va fi...cu de toate,"de la pamant la cer", ganduri, sentimente, pareri, poate si intamplari,pe de alta parte vor fi si informatii, raspunsuri, indicatii...tot ce pot eu sa ofer!...Si,trecand peste asta(acum,pentru ca in articolele viitoare vom vedea asternute lucrurile despre care am vorbit),da!"Cine zice ca nu a mintit niciodata, tocmai a facut-o!":)...Dur,dar adevarat!

Sper sa va placa ceea ce voi construi!Astept si cateva pareri in legatura cu blogul, aspectul , articolele s.a.Deci...sa bloguim!