Cat s-au schimbat vremurile...

Undeva in 2030...

O seara linistita dupa cate se pare. Ma aflam la mine in camera... Fusese o zi grea si era deja tarziu. Am inchis laptopul, m-am pus sa dorm...

Dupa aproximativ 15 minute simt un aer rece, dar nu imi pot da seama de unde vine... Ridic capul de pe perna cateva clipe, incerc sa surprind ceva, insa nu reusesc. “Poate mi s-a parut” imi spun.
Peste alte cateva minute aud un zgomot straniu, ca o adiere de vant. Imi indrept privire spre usa si parca vad cum o luminita cat un bob de strugure incepe sa se formeze, slab la inceput, iar mai apoi din ce in ce mai intens si din ce in ce mai mare, pana cand toate usa este invaluita in aceasta lumina...

- Fata mea... De abia se auzi o voce calda, dar desi nu reuseam sa o disting foarte bine mi se parea cunoscuta...

Parca inghet si simt cum o frica ma cuprinde.

- Cccceee? Ce s-a auzit?

- Nu te speria! Sunt bunica ta!

- Bunicooo?!

Nu stiam daca sa zambesc, sa plang, sa ma sperii...

- Da! In seara aceasta aveam voie sa vizitez pe cineva si am decis sa te vizitez pe tine fata mea... Stiam ca ai nevoie de tine!

- Ce frumooos!

Eram socata, dar fericita... Ea trebuia sa fie! Era vocea acea calda pe care as fi recunoscut-o oriunde si doar o singura persoana obisnuia sa-mi spune “fata mea”... Ea! Era acolo!

- Dar de unde vii? Imi continui ideea.

- Din rai, fata mea! Din rai! Nu trebuia sa-ti faci griji pentru mine si nu trebuie nici acum. Ma simt mai bine ca oricand mai ales ca pot fi intotdeauna langa tine...

- Intotdeauna langa mine... O sa tin minte asta! Desi as fi vrut sa fii langa mine...altfel!

Ochii mi se incetoseau si nu-mi puteam stapani lacrimile...

- Nu plange! Pot fi langa tine oricum si oriunde iti doresti. Trebuie doar sa stii asta si ma vei simti acolo.

Zambesc cald in timp ce lumina se apropie de mine. Simt cum o palma fina imi mangaie fruntea si imi sterge lacrimile...

- Nu plang! Dar... ai spus ca stiai ca... am nevoie de tine. De ce acum?

Se intoarce, indreptandu-se spre laptopul adus la viata parca de acea lumina care se reflecta pe suprafata sa lucioasa unde se gasea scris "ASUS"...

- Asta! Spune, in timp ce laptopul se ridica in sus!

- Bunicooo! Usor te rog! E firav! Replic eu usor glumeata...
Dar ce e cu el?

- Fata mea... stiu cat de greu va este. Nu ma gandeam niciodata ca vor veni vremuri asa grele. Normal era ca lumea sa evolueze...

- Vremuri grele?! Criza s-a terminat...

Imi incrunt usor sprancenele in asteptarea unui raspuns.

- Sa nu mai aiba lumea bani de televizor! Pe vremea mea era greu, dar tot exista cate un om, mai instarit, care sa aiba televizor. Acum ar fi trebuit ca…

O intrerup cu un ras timid.

- Bunico! Avem bani de televizor! Dar cum spui si tu, vremurile s-au schimbat.

- Cum ar fi putut sa se schimbe?

- Vezi tu... tehnologia a evoluat. Acum poti sa vezi cam orice program TV pe laptop sau calculator bineinteles si poti face multe alte lucruri pe care, pe un televizor nu le-ai fi putut face... Poti vorbi cu oamenii care se afla la distanta, poti afla orice informatie... Si multe altele.

- Adica televizorul nu mai exista?

- Aaaa... nu! Nicidecum! Insa majoritatea oamenilor prefera laptopul. Ca pe o solutie versatila si portabila. Adica pe langa cele enumerate mai devreme, avantajul este ca il poti lua cu tine oriunde. Poti vedea filmul preferat in tren de exemplu, la o terasa...si asa mai departe. Lucruri pe care cu un televizor nu le poti face. A devenit un obiect de folos in orice moment, acasa, la serviciu, in calatorii... oriunde!

Lumina se deplaseaza din directia laptopului in directia unui scaun a carui forma o ia...

- Deci asaaa. Cine ar fi crezut... ?

Ofteaza.

- Si "ASUS" asta e un fel de marca de televizor?

- E o marca de... E cea mai buna bunico!

Zambesc...

- Fata mea ma bucur ca sunteti bine si ca m-am inselat. Daca stau sa ma gandesc e o chestie foarte buna asta. De era asa si pe vremea mea... Dar acum trebuie sa plec ca se face tarziu. Sa nu uiti ce ti-am spus. Eu intotdeauna o sa fiu langa tine chiar daca nu o sa ma poti vedea. Chiar si acum voi fi...

- Nu as vrea sa pleci, dar daca trebuie... O sa tin minte bunico! Te iubesc!

- Si eu te iubesc... fata mea!

Simt aceeasi atingere plina de caldura pe care cu siguranta nu o voi uita vreodata... Lumina se indeparteaza si... ma trezesc. A fost un vis!
Dar a fost...cel mai frumos vis!

De abia acum imi dau seama cat s-au schimbat vremurile... Notebook-ul a reusit sa inlocuiasca televizorul ca o solutie versatila si portabila!

Presimt ca voi avea o zi excelenta...

Articol scris pentru concursul SuperBlog gazduit de PCNews, proba sponsorizata de ASUS.

Poveste de dragoste din viitor...

Intr-o zi, cam peste 12-13 ani de acum incolo, cand totul va fi schimbat... nu neaparat in bine, dar schimbat. Cand poate, caile spre o cariera de succes nu vor mai fi ca acum, iar facultatea la inceput, iar mai apoi aceasta (cariera) vor deveni indispensabile pentru... castigarea existentei, o femeie cu chip de copil, ochi mari si par fin buclat (adica eu la 25-26 de ani), dar gandire poate prea matura pentru ceea ce este in... exterior, dovedeste ca a stiut aceste lucruri dintotdeauna, de mic copil. Trece de perioada facultatii, de perioada "incepatorului", iar acum (peste ani si ani) se poate numi o adevarata profesionista. O avocata de succes!

Incepe prin obtinerea unui loc intr-un barou cu avocati... renumiti, dar asta nu era de ajuns, avea aspiratii mult mai inalte. Fura meseria, se dovedeste a fi chiar talentata in ceea ce vrea sa faca si ajunge sus... foarte sus!
Timp de aproximativ 3 ani totul merge mai bine decat si-ar fi inchipuit vreodata, din acest punct de vedere, pentru ca nu avusese timp pentru a-si intemeia o familie. Nu era o familista convinsa neaparat, iar in momentul de fata avea cu totul alte prioritati... Se simtea bine, asa! Oricum, toate femeile de varsta sa o invidau pentru ceea ce era si ce facea...de ce ar fi vrut altceva? Nu vroia, insa inca nu stia ca Dumnezeu avea altceva pregatit pentru ea. Avea sa-i arate ce reprezinta cu adevarat fericirea si implinirea.

28 octombrie. O zi ca oricare alta in momentul de fata, insa aceasta zi ii trezeau tot felul de amintiri. Prima iubire! Primul sarut! Era o copila... Era o zi fericita pentru ea. Atat.
Ei bine, in aceasta zi urma sa intalneasca barbatul vietii sale, pentru care ar fi renuntat la tot. Un nou angajat, insa nu incepator, ci cu un statut mare inca de la inceput. Un barbat hotarat, un profesionist la fel ca si ea, dar cu o sclipire aparte in privire. Poate doar pentru ea, poate nu... Ajung sa lucreze impreuna. La inceput erau ca soarecele si pisica. Niciunul din ei nu suporta sa fie contrazis si se ajungea destul de des la adevarate lupte intre opinii, caractere. Nu se completau, erau la fel! Existau zile cand simteau ca se urasc din tot sufletul, altele in care acest sentiment disparea cu totul. Au tinut-o asa un timp, mai apoi, usor, usor si-au dat seama ca se iubesc, ca parca nu mai pot trai unul fara celalalt... Dar cine sa recunoasca? Ea, care era atat de mandra? El? Nu! Ambii stiau, cu totii stiau, dar orice apropiere intre ei doi ar fi insemnat o tradare a propriei persoane. Erau niste profesionisti! In primul rand, iar in al doilea, "sefa" nu ar fi acceptat niciodata o relatie intre doi angajati din cadrul baroului (si oricat de sus ar fi ajuns, tot angajati erau).

Pentru ea era o adevarata problema! Vroia sa fie cu el, dar nu putea... A spus ca va fi puternica! Ca va reusi sa invinga "tentatia"! Dar cum ar fi putut cand il vedea in fiecare zi, cand statea in fiecare zi atat de aproape de el incat ii putea simti respiratia...bataile inimii, cand toti cunoscutii ii spuneau sa renunte la prejudecatii...Nu putea! Dar... Nici cu el nu putea fi! Si-a dat demisia! A fost o decizie foarte grea...
Cand a auzit cele intamplate, barbatul... nu, nu a suferit, nu a simtit ca se cutremura cerul, cum ar fi trebuit... a fost fericit! Si-a dat si el demisia. A mers la ceea ce ar fi putut fi numita "viitoare sotie" i-a spus ca o iubeste, ca vrea sa fie cu ea! Ea... la fel! A fost minunat!

Peste aproximativ o saptamana a cerut-o de sotie, iar peste 2 saptamani s-au casatorit si au plecat in Franta. A fost o nunta de vis! Nici luna de miere nu a fost mai prejos. Au facut 4 copii, printre care 2 gemeni. Baieti. Semanau cu mama.
Stiu la ce va ganditi... nu i-a parut rau ca a renuntat la cariera? Nu! Si-au facut amandoi acolo un renume, cum nu ar fi reusit vreodata in tara unde nu aveau pe nimeni si nu simteau dorul nimanui... Erau o adevarata familie! Acum vedeau ce insemna sa te simti intr-adevar implinit! Aveau 4 comori, o cariera de succes si se aveau unul pe celalalt.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea... scrisa pentru concursul SuperBlog, gazduit de PCNews, proba sponsorizata de Prooptiki Romania cu ocazia lansarii pe DVD si Blu-ray a comediei romantice “The Proposal” / “Vrei sa te insori cu mine?”, pe care chiar v-o recomand...

A... da! Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!