Poveste lor de iubire...(5)

[…]…Si a continuat tot asa…timp de cateva saptamani. Din nou incepusera sa vorbeasca deschis, sa vorbeasca despre un “noi”, un “noi” care parca invia. Fata din nou incepuse sa-si faca sperante, totul semana atat de mult cu inceputul relatiei lor de dragoste….

Era…frumos! Chiar credeau (sau doar ea credea) ca va fi bine, ca vor avea taria sa stearga toate amintirile neplacute si ca vor trece peste ce a fost urat. Credeau ca poveste lor inca nu s-a terminat! Insa, in ciuda acestor lucuri, ea avea inca o teama…Teama de a nu-i fi inselata din nou increderea. A decis sa incerce sa uite teama aceasta si sa se bucure de moment.

Moment ce nu a durat prea mult. Urma sa afle ca in aceleasi “relatii” era baiatul cu alte 2 fete si ca in plus una din prietenele ei (nu foarte apropiata ce-i drept, insa totusi…) incerca sa il
“ia”. Ea era cea mai mica dintre ele, dar nu o deranja.Si totusi…“Oh! Alte probleme, alte dezamagiri!” gandea ea. Si-ar fi dorit sa- i arunce in fata baiatului vrute si nevrute, sa- i spuna tot ce simtea, sa- i arate ca el nu o merita. Dar…chiar daca era foarte constienta de acest lucru , nu putea! Ceva o oprea. Incepea sa-l iubeasca? Oare? Nu stia. Era sigura doar de faptul ca vrea sa-l aiba alaturi de ea, ca vrea sa fie al ei.

Au discutat despre ce vor face, despre ce simte fiecare. Fata…Se stia exact. Vroia sa fie cu el. Baiatul o lua mai mult ca pe o gluma, ca pe un joc de genul “rata si vanatorii “ cum spunea el. Chiar nu avea sentimente? Chiar nu avea de gand sa se schimbe? Ce urma sa se intample? Totul era un suspans. Suspans ce a disparut usor cand baiatul a inceput sa- i dea de inteles ca pe ea o vrea, ca ea va fi “aleasa”. O scanteie incepea din nou sa se arate jucausa in ochii ei caprui, un zambet incepea sa- i apara pe buze, speranta nu incepea sa apara, pentru ca ea nu se stinsesera niciodata de fapt…

Dupa toate acestea a durat o perioada in care, din diferite motive nu au mai discutat. Putin… 5-6 zile. Dupa care…25 decembrie, ziua de Craciun, aproximativ ora 1 p.m. Fata era pe messenger, dar trebuia sa plece de acasa si tocmai inainte sa iasa (de pe messenger) a vazut ca a intrat si baiatul. A decis sa-l intrebe ce mai face si nu mica i-a fost surprinderea cand a observat ca baiatul era foarte schimbat…era rece. Fara sa se gandeasca prea mult la ce urma sa spuna, l-a intrebat cum mai sta cu viata amoroasa, daca si-a facut iubita. Evident, ea o lua ca pe o mica gluma, ramanand stupefiata cand baiatul ii spune extreme de nepasator “da”. Ramasese fara cuvinte. Vroia sa credea ca este o gluma. Dar…nu era! Si cine era noua lui iubita? Nicidecum una din “admiratoarele lui” ci o oarecare Roxana. Nu stia cum sa reactioneze. Ce se intamplase? De ce? Cand? Era ea atat de minunata incat sa se indragosteasca de ea la prima vedere si sa dea cu piciorul la restul? Se jucase cu sentimentele ei? Toata ziua nu a facut altceva decat sa incerce sa gaseasca raspunsuri. Era pur si simplu socata. Nu se putea gandi la altceva .Si era… ziua de Craciun. De ce i se intampla tocmai ei? Stia ca nu va mai avea niciodata incredere in el. Sau asa credea atunci… O durea prea tare. Totul!

“Gata! S-a terminat!” Asa spunea…Mereu. Nu mai fusese atat de dezamagita. Poate doar de el inainte… Nu stia de unde mai are lacrimi si tarie de a continua, insa stia ca nu merita asta. Era dispusa sa uite definitiv de el, dar nu se gandise nicio clipa ca mai avea multe de trait si mai mult de suferit…



Va urma…