[...]... Cum altceva nu avea de facut, si-a continuat viata, acea viata pe care o avea inainte de a-l cunoaste pe el. O viata linistita, pentru ca de asta avea nevoie...
Inca o mai durea, dar incepea sa se resemneze. Credea ca va reusi intr-un final sa uite de el definitiv si ar fi reusit daca el ar fi lasat-o. De ce spun ca nu a lasat-o ? Ce a facut ? Nimic... un timp. Un timp in care vorbeau, oarecum. Un timp dupa care el s-a schimbat radical. Din nou! Despre ce schimbare vorbesc? Nu mai era rece cu ea si foarte iubitor fata de prietena lui actuala, pe care fata nu o cunostea personal, dar auzise cate ceva despre ea, ci era... ca inainte! "Of! De ce? Ce mai vrea?" se intreba fata. Ultimul lucru pe care il vroia era sa cada din nou, in orice sens, dar cum ar fi putut sa reuseasca sa nu o faca cand el era atat de dulce si parea atat de inocent, iar ea atat de indragostita? Pentru ca...il iubea!
Si, dupa cum ne puteam da usor seama, a cazut. Era clar ca el adora sa se joace cu ea. Insa, cum dragostea nu e oarba, dar adora ce vede, scanteia de bucurie din ochii ei incepea din nou sa se contureze, iar faptul ca el avea iubita nu o face nicidecum sa dea inapoi, pentru ca-l iubea si nu mai avea capacitatea sa isi dea seama ce este bine si ce nu, cand era vorba de el. Bucuria ei urma sa fie alimentata si de motivul pentru care baiatul o lasase in favoare celeilalte, motiv pe care abia acum il afla, dar care face ca ceea ce s-a intamplat sa fie mai usor de suportat.
Ei bine, urma, mai apoi (peste aproximativ o luna jumatate) ca fata sa aiba parte si de unul din putinele sale trimfuri. Baiatul se despartise de prietena lui, pentru ea, sau cel putin asa afirma el. Of! Ce bucurie putea sa simta... Bucurie imensa, dar de care nu s-a putut bucura decat cateva zile, inainte ca baiatul sa-i spuna ca de fapt nu vor fi impreuna, ca o iubeste, dar vrea sa fie singur un timp. Deja incepuse sa nu-i mai placa ce vede, observase si ea ca nu prea era luata in serios. Dar ce sa faca cand il iubea atat de mult? Poate daca el nu i-ar fi spus ca o iubeste ar fi putut, dar asa...Era peste puterile ei! Stiu la ce va ganditi... Nu o iubea, dar ea nu avea cum sa creada asta, pentru ca i-ar fi fost sfaramata orice urma de speranta, speranta pe care doar ea ar fi putut sa o simta in momente ca acelea....
Ce avea acum sa se intample?
Va urma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai o parere? Pozitiva,negativa? Nu conteaza! Spune-o!