Povestea lor de iubire...(7)

Ce avea sa se intample? Nimic... Timp de cateva luni nu s-a mai intamplat nimic semnificativ. Nici unul nu a inceput o alta relatie. Aveau propria lor "relatie neoficiala" cum ii placea baiatului sa spuna...O "relatie neoficiala" care nu avea o definitie neaparat. Un "te iubesc"(cam des ce-i drept) cate un pupic, sau mai rar un sarut, cate o cearta ca... intre indragostiti. Fata nu era foarte incantata de aceasta situatie, dar nici nu putea renunta la ea. Era...cu el! Oarecum...

Au mai avut tentative de a incheia totul. Dar niciodata n-au putut sa o faca. Pana cand.... intr-o seara, fata vorbeste pe messenger cu cel mai bun prieten al baiatului, Cosmin. Parea o discutie normala: "Buna! Ce faci?" Dar de aceasta data acest personaj incepe sa-i vorbeasca fetei despre relatia pe care o are ea cu baiatul. Ii spune ca ar trebui sa puna piciorul in prag, ca nu este bine ce face, ca baiatul isi bate joc de ea si cel mai dureros "Daca va vede cineva ca va sarutati si te intreaba de cat timp sunteti impreuna ce ii vei spune? <>" Deja avea prea multa dreptate. Si pe masura ce discutau avea... mai multa. La un moment dat, cand venii vorba despre asta, ii spune ca el a stat cu fosta lui iubita aproximativ 4 luni si nicidecum o luna jumatate cat stia ea. A fost ca o lovitura "sub centura". Dar nu putea crede atata timp cat baiatul ii spusese "ca o iubeste si ca nu ar face nimic care sa o raneasca". I-a spus. Iar el la randul sau i-a promis ca o sa-i dovedeasca. Mai apoi, ii spune sa intre in computerul sau (cu un program special pentru asa ceva). Zis si facut. Intra! Cosmin purta o discutie cu personajul in cauza. Cu baiatul. Incepu sa-l intrebe despre fata. Nu dadea raspunsuri clare, spunea ca nu are chef. Il intreaba si cat timp a stat cu fosta lui prietena (Roxana se numea, daca inca nu v-am spus). Se eschiveaza, spune ca nu stie exact si in final, raspunsul sau a fost "3 luni". "What?!" Nu se putea. Fetei nu-i venea sa creada, inca nu realiza. Usor, usor vorbind cu baiatul (Cosmin de aceasta data) incepuse sa-si dea seama de ce se intampla. O durea, tare, dar nu atat de tare cum ar fi durut-o daca nu era Cosmin pentru a incuraja-o. Nu stia daca are vreun scop si "de ce i-ar fi facut asa ceva celui ma bun prieten al lui?" Stia doar ca trebuie sa-i fie recunoscatoare. Facuse multe pentru ea. Fusese singura persoana care reusise sa-i deschida ochii. Si, ciudat, o durea, dar de aceasta data nu se mai simtea daramata se simtea libera, simtea ca toate sentimentele care o macinasera pana in acel moment dispareau si se transformau usor, usor in... ura!

Atunci, a decis sa termine cu totul! A doua zi nu a mai vorbit cu baiatul. Simtea ca este in stare sa uite definitiv de el. Cum a observat aceasta schimbare, baiatul a inceput sa se intereseze, sa incerce sa afle ce se intampla. Nu primea raspunsuri clare. Doar "cum ai putut? de ce? nu as fi crezut niciodata ca vei face asa ceva", de la fata, si nici de la ceilalti nu reusise sa afle ceva concret. Acum, rolurile incepusera sa se schimbe putin. Ea canta si el dansa pe muzica ei.

Fata era decisa! Intre ea si baiat nu urma sa mai fie nimic, chiar daca el ii spunea "chiar vroiam sa-ti spun ca te iubesc si ca vreau sa fiu cu tine". Nu o misca cu nimic. Nu putea spune ca il ura, pentru ca totusi avea o mica indoiala in suflet, unele intrebari la care insa nu aflase raspunsul si in plus baiatul acum ii arata ca o iubeste, era altfel, se implica, vroia cu tot dinadinsul sa afle ce se intamplase. Fata il vazu acum cum nu-l mai vazuse niciodata, dar... era indiferenta. Deja nu mai conta! Deja facuse prea multe sa mai poata ierta.

Apoi, baiatul s-a dat batut. Desi banuia ce credea fata, nimeni nu-i confirma nimic. Din exterior era ca un chin, din interior... nimeni nu stia ce simtea intradevar. Au pus capat! Despre iertare in adevartul sens al cuvantului nu urma sa mai fie vorba vreodata si totusi...


Va urma...