Spiritul Craciunului

"Luna decembrie, la hypermarket. Si cum mergeam eu asa... pur si simplu captata de tot felul de obiecte, culori specifice Craciunului... sarbatorilor si ascultand o colinda care imi amintea de vremurile de demult:


Andra - Deschide usa crestine
Asculta mai multe audio Muzica

... nici nu stiu cum fiind atat de vrajita, dar observ un batran tinand de mana un copil cu ochi mari si negrii, dar tristi ...hoinarind prin raioanele hypermarketului cu cosul gol... Se vedea dupa hainele pe care le purtau ca sunt oameni saraci... din punct de vedere material.
Apoi, imi indrept privirea spre altceva si uit oarecum de acest moment...

Peste aproximativ 15 minute, vad aceeasi oameni, dar avand in cos de acesta data o... paine, pe care copilul o privea constant. Nu stiu de ce, nu stiu cum si avand ce anume in minte, ma apropi de ei. Batranul era prea ocupat sa priveasca rafturile pline cu globulete, beteala, instalatii, astfel nu ma observa. Ma aplec catre copil. Ochii aceia parca lacrimand... cum sa nu te miste?
Se sperie in prima faza, dar ii cuprind manuta tremuranda in semn de pace si se linisteste.

- Buna! Eu sunt Larisa. Tu cum te numesti? Spun.

- Alex... raspunde sfios.

- Alex... si ce faci aici?

- Pai...
Ezita o clipa sa raspunda...

- Am venit aici cu bunicul meu sa cumparam un brad. Ne-am gandit ca sunt mai ieftini decat in piata, dar...

- Dar nu sunt.

- Da...

- Dar podoabele pentru brad?

- Nu am fi avut de unde. Dar l-am fi impodobit cu hartie colorata de mine si de cei 4 frati ai mei, ca in fiecare an. E atat de frumos! Pacat ca anul acesta nu vom avea ce sa impodobim. Nici macar nu avem de unde sa taiem unul cat de mic...

Oftez. Era atat de dezamagit! Dar resemnat. Probabil intotdeauna a fost nevoit sa se resemneze, gandesc.

In clipa urmatoare bunicul baiatului observa ca vorbesc cu el. Ma ridic si plec.
Ma departez putin de ei, dupa care ma opresc brusc din mers. Fata incepe sa mi se lumineze...

- Stati! Stati!

Se opresc neintelegand ce se intamplat.

- Stii... eu nu ti-am luat nimic. Oamenii se feresc intotdeauna de copii ca mine, dar eu nu am luat niciodata nimic fara sa mi se...

- Nu copile! Am sa va dau eu bradul si podoabele de brad! Si ceva de pus pe masa...

In momentul urmator fata copilului se umple de lacrimi... dar lacrimi de bucurie! Vine si ma strange in brate!
Atata entuziasm nu am mai vazut niciodata!

Ii invit la mine acasa si le dau bradutul, podoabele si cate ceva de-ale gurii cum ar spune bunica mea, care probabil acum ma priveste din cer si e mandra de mine!
Imi multumesc de cateva ori, copilul ma imbratiseaza si pleaca..."

Povestea acesta am spus-o mamei mele in timp ce impodobeam bradul! Eram atat de fericita ca am putut sa fac 5 suflete fericite (copiii)!
Anul acesta am impodobit bradul cu atata dragoste, cum nu am mai facut-o in niciun an... Nici copil fiind.

Dar, va intrebati de unde brad, daca l-am daruit? Acela a fost bradul primit cadou de la AMD la achizitionarea unui sistem desktop, podoabe iau in fiecare an.

Binecuvantati sa fie cei de la AMD pentru ca de fapt ei au facut un copil fericit, nu eu! Ei m-au facut si pe mine fericita!

Acesta este adevaratul spirit al Craciunului!